DECIZIE Nr.
796 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1), (2) si (3) din Legea
nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 711 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de
taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„TAXI REAL" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.232/3/CA/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde avocat Sorin Ovidiu Drăgan
pentru autorul excepţiei şi partea Societatea Comercială „Fidascom Impex"
- S.R.L. din Bucureşti, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvantul
apărătorului părţilor prezente, care solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate. In acest sens, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art.
14 din Legea nr. 38/2003 impun anumite criterii de limitare nejustificată a
numărului de autorizaţii taxi acordate, de natură să afecteze principiile
economiei de piaţă şi să determine scăderea calităţii serviciilor, limitarea
posibilităţilor de a alege a consumatorilor, scăderea nivelului de trai al
salariaţilor care prestează activitatea de taximetrie şi crearea unor societăţi
de profil dominante pe piaţă, care pot exercita influenţe asupra autorităţilor
locale competente a acorda autorizaţiile de transport în regim de taxi. In
concluzie, susţine că atat redactarea, cat şi modul de aplicare a prevederilor legale criticate sunt
neconstituţionale, în acest sens fiind şi opiniile Consiliului Concurenţei şi ale
Guvernului, pe care reprezentantul părţilor prezente le depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public susţine că Legea nr.
38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere
reprezintă cadrul legal pentru asigurarea accesului la această activitate, care
are natura unui serviciu public. Or, art. 45 din Constituţie, pretins a fi
încălcat, garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică,
libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii, ceea ce constituie
chiar obiectul de reglementare a dispoziţiilor art. 14 din legea criticată. In
concluzie, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 5
ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 17.232/3/CA/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 38/2003
privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „TAXI REAL"
- S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă avand ca
obiect obligarea paraţilor Primăria Municipiului
Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti la emiterea unui act
administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine că
textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 - „Libertatea
economică", ale art. 47 - „Nivelul de trai" ş\ ale art. 53 -
„Restrangerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi", prin aceea că limitează numărul maxim de autorizaţii taxi pe care
autorităţile administraţiei publice locale le vor emite. Astfel, arată că
dimensionarea activităţii de transport public local de persoane realizate în
regim de taxi de către administraţiile publice locale nu se justifică într-o
economie de piaţă şi conduce la scăderea nivelului de trai a cetăţenilor care
alcătuiesc grupul de salariaţi care prestează astfel de activităţi.
In plus, menţionează, pe de o parte, că opinii în
sensul neconstituţionalităţii art. 14 din Legea nr. 38/2003 aparţin şi
Consiliului Concurenţei, iar pe de altă parte, că textul legal criticat nu
contravine doar normelor constituţionale indicate, ci încalcă şi „principiile
economiei europene", fiind un „obstacol în calea integrării".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul legal criticat este constituţional. In acord cu
prevederile art. 45 din Constituţie, dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 38/2003
reglementează condiţiile şi limitele exercitării unei anumite activităţi
economice şi a liberei iniţiative în materia transportului în regim de taxi, cu
respectarea unor cerinţe specifice şi a unor limite rezonabile şi justificate,
avand în vedere factori cum
sunt poluarea sau supraaglomerarea traficului, care pun în pericol sănătatea
publică, dreptul la un mediu sănătos sau drepturile cetăţenilor, drepturi
garantate prin Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul şi-a exprimat
punctul de vedere prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată. Susţine, în esenţă, că activitatea de transport în regim de taxi
prezintă interes public prin însăşi specificul ei, astfel că exigenţele legale
avute în vedere pentru dimensionarea acestei activităţi constituie criterii
obiective care se impun tocmai în scopul protejării interesului public. Ca
atare, nu se poate reţine că prevederile instituind aceste exigenţe contravin
principiului libertăţii economice, prevăzut de art. 45 din Constituţie, sau că
încalcă dispoziţiile art. 53 din aceasta, referitor la
restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 38/2003 sunt constituţionale. Articolul
45 din Legea fundamentală garantează libera iniţiativă şi activitatea economică
numai dacă acestea sunt exercitate în condiţiile legii. Or, textul de lege
criticat stabileşte astfel de limite, fără ca acestea să reprezinte o restrangere a exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, contrară prevederilor art. 53 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 14 din Legea nr.
38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003. Din motivarea autorului excepţiei
rezultă însă că în realitate acesta a avut în vedere doar prevederile alin.
(1), (2) şi (3) ale art. 14 din lege, astfel că asupra acestor dispoziţii se va
pronunţa Curtea Constituţională. De asemenea, Curtea constată că, ulterior
sesizării sale cu prezenta cauză, Legea nr. 38/2003 privind transportul în
regim de taxi şi în regim de închiriere a fost modificată şi completată prin
Legea nr. 265/2007, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007.
In actuala redactare, dispoziţiile art. 14 alin. (1), (2) şi (3), astfel cum au
fost modificate prin art. I pct.
16 din Legea nr. 265/2007, au următorul conţinut:
„(1) Activitatea de
transport public local de persoane în regim de taxi trebuie dimensionată în
raport cu gradul de satisfacere a transportului public local de persoane
realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie şi metrou, după caz.
(2) Autorităţile administraţiilor publice locale
şi ale municipiului Bucureşti, prin hotărari ale consiliilor respective, cu consultarea asociaţiilor profesionale
reprezentative, definite la art. 54, stabilesc numărul maxim de autorizaţii
taxi, necesar pentru executarea transportului în regim de taxi, pentru o
perioadă de 5 ani, după următoarele criterii minimale:
a) gradul de satisfacere a transportului public
local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie şi
metrou, după caz, asigurand echilibrul care se
impune între acestea;
b) norma cuprinsă la art. 13 lit. j);
c) gradul de poluare;
d) cererea şi oferta permanente;
e) gradul de aglomeraţie în trafic;
f) promovarea tipurilor de transport mai puţin
poluante.
(3) Numărul maxim de autorizaţii taxi care pot fi
atribuite pentru o perioadă dată se poate stabili şi pe baza unui studiu de specialitate realizat, precum
şi în urma consultării asociaţiilor profesionale reprezentative."
In motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că
textele legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 - „Libertatea
economică", ale art. 47 - „Nivelul de
trai" şi ale art. 53 - „Restrangerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi".
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată ca aceasta este
neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Activitatea de transport în regim de taxi reprezintă,
potrivit legii, un serviciu public, aceasta fiind destinată a completa
activitatea de transport public organizată la nivelul autorităţilor locale prin
mijloace specifice. Ca atare, în reglementarea acestui domeniu de activitate,
legiuitorul a avut în vedere protejarea interesului public pe care aceasta îl
implică, astfel că limitarea, prin lege, a numărului de autorizaţii taxi este
pe deplin justificată în lumina prevederilor art. 53 din Constituţie, referitor
la restrangerea exerciţiului
unui drept sau al unei libertăţi.
Competenţa de atribuire a autorizaţiilor taxi revine în
mod firesc autorităţilor locale, acestea fiind singurele în măsură a aprecia,
prin studii de specialitate, necesităţile pe plan local în ceea ce priveşte
transportul public de persoane. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile art.
14 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 38/2003 nu impun o limită absolută a
numărului maxim de autorizaţii taxi, alin. (4) al aceluiaşi articol prevăzand posibilitatea ca raportul de 4
autorizaţii taxi la 1.000 de locuitori să fie depăşit, cu acordul asociaţiilor
profesionale reprezentative şi dacă studiile de specialitate realizate de
autoritatea locală indică un necesar mai mare.
De altfel, legiuitorul a reglementat în aceeaşi manieră
prestarea oricărei activităţi care implică interesul public, cum sunt, spre
exemplu, exercitarea profesiei de avocat, de notar public etc, fără a leza
principiul economiei de piaţă şi al liberei concurenţe. Acesta este şi sensul
prevederilor constituţionale ale art. 45, potrivit cărora „Accesul liber al
persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora
în condiţiile legii sunt garantate".
In concluzie, Curtea constată că dimensionarea
activităţii de taximetrie se realizează prin respectarea unor cerinţe specifice
în domeniu, iar competenţa de atribuire în concret revine autorităţilor locale,
care, înregistrand, prin studii de specialitate, un necesar mai mare de operatori de taxi pe piaţă (utilizand, deci instrumentul cererii şi al
ofertei) şi cu acordul asociaţiilor profesionale reprezentative, poate decide
acordarea unui număr de autorizaţii care să depăşească raportul de 4
autorizaţii taxi la 1.000 de locuitori stabilit de lege.
Cat priveşte însă modalităţile
efective de aplicare a textelor de lege criticate şi procedura de atribuire a
autorizaţiilor taxi între operatorii de transport de pe piaţă de către
autorităţile competente, Curtea constată că aceste aspecte reprezintă chestiuni
de fapt asupra cărora nu are competenţa de a se pronunţa.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în
acelaşi sens, respingand
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 38/2003
privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere prin Decizia nr.
394 din 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.079 din 11 noiembrie
2004, ale cărei considerente se menţin şi în cauza de faţă, în lipsa unor
elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii în materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1), (2) şi (3) din Legea
nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „TAXI REAL" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 17.232/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi