Decizia Nr.796 din 05.12.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Raluca Georgescu în Dosarul nr. 13.872/300/2016 al Judecătoriei Novaci. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.463D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 14 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.872/300/2016, Judecătoria Novaci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost invocată de Raluca Georgescu, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj, cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect o plângere contravenţională.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că, prin stabilirea competenţei de soluţionare a plângerilor în materie contravenţională în favoarea instanţei în circumscripţia căreia a fost constatată săvârşirea contravenţiei, se creează în sarcina contestatorului obligaţia de a se supune competenţei exclusive a unei instanţe, care poate fi departe de domiciliul său, ceea ce poate face dificilă sau uneori chiar imposibilă prezentarea sa în faţa acesteia. Astfel, contravenientul ar trebui să cheltuiască o sumă mult mai mare decât cuantumul amenzii contestate, ceea ce îl va face, practic, să renunţe la promovarea unei plângeri, pentru simplul motiv că ar cheltui mai mult decât ar trebui să plătească prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei.6. Opinia Judecătoriei Novaci este în sensul constituţionalităţii prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, apreciind că „instanţa în circumscripţia căreia se află locul săvârşirii faptei este optim poziţionată pentru justa soluţionare a cauzei". Totodată, legiuitorul a avut în vedere, în stabilirea competenţelor instanţelor de judecată, şi încărcătura acestora. Or, dacă s-ar admite că instanţa competentă să judece o plângere contravenţională este instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul contravenientului, anumite instanţe vor avea o încărcătură ridicată în raport cu numărul ridicat de persoane care locuiesc în circumscripţia sa.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, exemplu fiind Decizia nr. 882 din 15 decembrie 2015. Arată, totodată, că, în privinţa stabilirii competenţei materiale şi teritoriale a instanţelor judecătoreşti, legiuitorul are delegarea constituţională de a reglementa aşa cum consideră optim, urmărind, pe de o parte, respectarea principiului accesului liber la justiţie, iar, pe de altă parte, asigurarea bunei administrări a justiţiei ca serviciu public.9. Avocatul Poporului menţionează că prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, iar punctul său de vedere, pe care îl păstrează şi în prezenta cauză, a fost reţinut în deciziile nr. 131 din 13 martie 2014, nr. 281 din 8 mai 2014 şi nr. 421 din 8 iulie 2014, în sensul constituţionalităţii prevederilor legale criticate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi potrivit cărora „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia."13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi celor ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate în prezenta cauză şi din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 882 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 9 martie 2016 sau Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 23 mai 2017.15. Astfel, în jurisprudenţa sa în această materie, Curtea a constatat că prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, şi a statuat că acestea nu îngrădesc dreptul părţilor la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti.16. De asemenea, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse în speţă de lucrătorii poliţiei rutiere de la locul săvârşirii contravenţiei.17. De altfel, chiar dacă prin prevederile de lege criticate se stabileşte competenţa teritorială a instanţei de judecată de la locul săvârşirii şi constatării faptei contravenţionale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar şi nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil. Tocmai în considerarea unor astfel de situaţii legiuitorul a reglementat modalităţi alternative care să garanteze exercitarea efectivă şi deplină a drepturilor materiale şi procesuale ale oricărei persoane care doreşte să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Raluca Georgescu în Dosarul nr. 13.872/300/2016 al Judecătoriei Novaci şi constată că prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Novaci şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora