DECIZIE Nr.
791 din 19 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 518 din 28 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Eugenia Ladar
şi Viorica Iancu în Dosarul nr. 2.070/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Secţia
penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.070/271/2007, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 din Legea nr. 241/2005, excepţie ridicată de Eugenia Ladar şi
Viorica Iancu în cauza ce are ca obiect săvârşirea infracţiunii de evaziune
fiscală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 24 din Constituţie, şi
dreptul la apărare, consacrat de art. 21 din Constituţie, deoarece înlătură
posibilitatea inculpaţilor de a administra probe în favoarea lor, fund privaţi
de beneficiul prezumţiei de nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din
Constituţie.
Judecătoria Oradea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul conţinut: „(1) In cazul
săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege,
dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de
judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat,
limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la
jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de
până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica
pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii
este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o
sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică
dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege
într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de
prevederile alin. (1)."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 21 privind accesul
liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie şi
ale art. 24 privind dreptul la apărare, din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie ca şi cele
invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14
noiembrie 2008, Curtea a reţinut că faptul că de reducerea limitelor pedepsei
prevăzute de lege beneficiază numai învinuitul ori inculpatul care acoperă
integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până
la primul termen de judecată nu are semnificaţia îngrădirii liberului acces la
justiţie. Cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanţelor
judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau
interesele sale legitime au fost încălcate şi de a beneficia de toate
garanţiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura
civilă a cauzei, în deplină concordanţă cu imperativele dreptului la un proces
echitabil.
Referitor la susţinerile autorului excepţiei privind
încălcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea a reţinut că
acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacă este îndeplinită condiţia prevăzută
de textul criticat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită
se reduc la jumătate, urmând ca instanţa de judecată, în caz de condamnare, să
stabilească pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin urmare, nu se poate susţine
că inculpatul este obligat să se declare vinovat, nesocotindu-se astfel
prezumţia de nevinovăţie, şi să accepte necondiţionat pretenţiile părţii
civile.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 24 privind
dreptul la apărare, Curtea a reţinut că acestea nu au incidenţă în cauza de
faţă.
Neintervenind elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse
în această decizie îşi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Eugenia Ladar şi Viorica Iancu în
Dosarul nr. 2.070/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean