DECIZIE Nr.
791 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 587 din 5 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Costel Onoriu în Dosarul nr.
35.111/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în
acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12
noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 35.111/3/2007, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată de Costel Onoriu într-un litigiu de contencios administrativ
având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executării unei
autorizaţii de construire.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că
textul de lege criticat încalcă principiul constituţional al separaţiei
puterilor în stat, întrucât „permite unei instanţe judecătoreşti să se
interfereze nejustificat peste atribuţiile puterii executive
(administrative)", oferindu-i acesteia posibilitatea de a suspenda
executarea unui act administrativ, „care se bucură de prezumţia de
legalitate", fără ca pe rolul instanţei să se afle vreun litigiu privind
legalitatea actului respectiv. Se mai susţine că este nesocotit şi dreptul la
un proces echitabil prin aceea că reclamantul, după admiterea suspendării,
poate amâna în mod discreţionar momentul introducerii acţiunii în anularea
actului, pârâtul fiind pus astfel într-o poziţie de inferioritate şi creându-se
un „dezechilibru în ceea ce priveşte egalitatea părţilor şi a armelor acestora".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, „dacă s-ar accepta ipoteza
susţinută de autorul excepţiei, ar însemna că actele autorităţilor administrative
nu ar putea fi cenzurate de instanţe, ceea ce contravine spiritului
Constituţiei şi Convenţiei Europene".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege
criticat pune în evidenţă principiul echilibrului puterilor în stat, deoarece
instanţa de judecată, ca exponent al puterii judecătoreşti, primeşte de la
Parlament, prin lege, competenţa de a controla legalitatea unui act
administrativ unilateral, a cărui executare o poate chiar suspenda, fără ca
aceasta să reprezinte o imixtiune nejustificată a puterii judecătoreşti în
atributele puterii executive. Apreciază că nu poate fi reţinută nici critica
referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, fiind în deplin acord
atât cu prevederile art. 21 din Constituţie, privind dreptul la un proces
echitabil, cât şi cu principiul separaţiei puterilor în stat. Precizează că,
dimpotrivă, prin măsura suspendării executării actului administrativ este
garantat echilibrul de forţe necesar respectării drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004,
modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 14 alin. (1): „(1) In
cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după
sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a
autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral
până la pronunţarea instanţei de fond. In cazul în care persoana vătămată nu
introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea
încetează de drept şi fără nicio formalitate."
In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (4)
care consacră principiul separaţiei puterilor în stat şi ale art. 21 alin. (3)
privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
observă că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă ca atare.
Dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 nu nesocotesc principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat,
prevăzut în art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Prin Decizia nr. 637 din 3
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 9 noiembrie 2006, Curtea a
statuat că posibilitatea instanţei de judecată de a suspenda executarea actului
pretins nelegal, chiar cât timp autoritatea publică emitentă a actului atacat
are încă facultatea de a dispune revocarea sau anularea acestuia, nu constituie
o intruziune arbitrară a puterii judecătoreşti în sfera de activitate a puterii
executive, întrucât „separaţia puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile
statului, dimpotrivă presupune existenţa unui control reciproc, precum şi
realizarea unui echilibru de forţe între acestea".
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea
dreptului la un proces echitabil prin aceea că reclamantul, după admiterea
cererii de suspendare a executării actului, poate amâna în mod discreţionar
momentul introducerii acţiunii în anularea acestuia, Curtea observă că,
ulterior sesizării sale cu soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate, Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificată prin Legea nr.
262/2007, iar, în noua redactare, s-a prevăzut în mod expres că, în cazul în
care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de
60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate. Prin
urmare, critica autorului excepţiei a rămas fără obiect.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a art. 14
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Costel Onoriu în Dosarul nr. 35.111/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu