Decizia Nr.790 din 17.11.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 6 din 06 ianuarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Lili Adrian Andreca în Dosarul nr. 8.958/63/2014 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 807D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită suspendarea judecării excepţiei de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară referitoare la contrarietatea legislaţiei naţionale cu principiul proporţionalităţii pedepselor penale consacrat de art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi cu preambulul Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate.5. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată, ca inadmisibilă. În acest sens Curtea reţine, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa - a se vedea în acest sens Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011 -, că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, trebuie să implice o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unei anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Or, prin modul de formulare a întrebării preliminare propuse de autorul excepţiei nu se urmăreşte determinarea înţelesului art. 49 din Cartă în sensul stabilit prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, ci verificarea compatibilităţii legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene, ceea ce excedează competenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prevăzută de art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Mai mult, cele solicitate de autorul excepţiei, respectiv regândirea tratamentului sancţionator al unor infracţiuni, nu au o relevanţă constituţională din perspectiva controlului de constituţionalitate, ci una care ţine de eventualele chestiuni de politică legislativă.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece autorul excepţiei compară două texte legale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 16 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.958/63/2014, Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Lili Adrian Andreca într-o cauză penală la fond în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, inexacte sau incomplete, pentru a obţine pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece pedeapsa prevăzută de lege nu este proporţională cu pericolul social al faptei incriminate. În acest sens se arată că, spre deosebire de infracţiunea prevăzută în art. 18² alin. (1) din aceeaşi lege referitoare la schimbarea destinaţiei fondurilor obţinute, pedeapsa prevăzută pentru fapta de a obţine în mod nelegal fonduri este mult mai mare, respectiv de la 2 la 7 ani, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută în textul de comparaţie pedeapsa este de la 1 la 5 ani. O astfel de situaţie contravine principiului proporţionalităţii pedepselor penale, care reprezintă o garanţie a statului de drept împotriva aplicării unor pedepse arbitrare. Reglementarea criticată conduce la situaţii absurde şi inechitabile potrivit cărora inculpatului acuzat că a folosit documente false la obţinerea fondurilor şi care a finalizat proiectul atingând toate obiectivele urmărite i se poate aplica o pedeapsă mult mai gravă decât dacă ar fi deturnat fondurile şi nu ar fi realizat proiectul.9. Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, astfel cum au fost modificate prin art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care au următorul conţinut: „Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi."14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept şi art. 53 alin. (2) referitor la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei susţine că infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 prevede o pedeapsă mult prea mare raportat la pericolul social al faptei şi prin comparaţie cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 18² alin. (2) din aceeaşi lege. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", motiv pentru care Curtea constată că prezenta excepţie este inadmisibilă (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 82 din 18 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014).16. În plus, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele (a se vedea Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011).17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Lili Adrian Andreca în Dosarul nr. 8.958/63/2014 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru