DECIZIE Nr. 79
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 189 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 144 din 25 februarie 2011
Ion Predescu -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul penal, excepţie
ridicată de Marius Romulus Bucin în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în format vechi
2.223/2010) al Judecătoriei Reghin.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 iunie
2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în format vechi 2.223/2010), Judecătoria
Reghin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 189 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Romulus
Bucin în dosarul de mai sus_având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul
legalităţii pedepsei şi art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea prin
lege organică a domeniilor referitoare la infracţiuni, pedepse şi regimul
executării lor, precum şi ale art. 7 cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece textul criticat nu respectă
condiţia previzibilităţii, încălcând imperativul de securitate juridică pe care
principiul legalităţii este chemat să-l garanteze. Formularea lipsire de libertate a unei persoane în mod ilegal este vagă şi generică prin aceea că nu se poate stabili sub nicio
forma care sunt activităţile sau inactivităţile care intră sub incidenţa
incriminării.
Judecătoria Reghin opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 189 din Codul penal - Lipsirea
de libertate în mod ilegal, care au următorul
conţinut:
„Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
In cazul în care fapta este săvârşită prin simularea
de calităţi oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mâi
multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos
material sau orice alt avantaj, precum şi în cazul în care victima este minoră
sau este supusă unor suferinţe ori sănătatea sau viaţa îi este pusă în pericol,
pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se
sancţionează şi lipsirea de libertate a unei persoane săvârşită în scopul de a
o obliga la practicarea prostituţiei.
Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice
mod, ca statul, o persoană juridică, o organizaţie internaţională
interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu
îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.
Dacă faptele prevăzute la alin. 1-4 se săvârşesc de către o persoană care
face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15
ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 şi 3,
închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.
Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-4 se pedepseşte.
Constituie tentativă şi producerea sau procurarea
mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei
prevăzute la alin. 4."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei şi art.
73 alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea prin lege organică a domeniilor
referitoare la infracţiuni, pedepse şi regimul executării lor, precum şi ale
art. 7 cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 189 din Codul penal
dispun, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 23 alin. (12) din
Constituţie, cu privire la incriminarea faptei de lipsire de libertate în mod
ilegal, infracţiunea fiind astfel instituită, în conformitate cu art. 61 alin.
(1) din Legea fundamentală, de către Parlament ca unica autoritate legiuitoare
a ţării.
In ceea ce priveşte aspectele referitoare la presupusa
lipsă de claritate şi previzibilitate a normei contestate, Curtea constată că,
din această perspectivă, principiul legalităţii implică o obligaţie pozitivă a
legiuitorului, de a reglementa prin texte clare şi precise, claritatea legii
fiind apreciată în lumina experienţei juridice normale, iar norma trebuie să
fie previzibilă şi accesibilă.
Or, admiţându-se, în principiu, că, datorită
caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, cerinţa de
previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară
coerentă şi previzibilă. Aşa fiind, în materia analizată interdicţia lipsirii
de libertate în mod ilegal nu are nevoie de alte explicaţii, fiind intrinsecă
naturii reglementării. De altfel, Curtea Constituţională a amintit în numeroase
rânduri, spre exemplu prin Decizia nr. 1.437 din 4 noiembrie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2011,
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia între
cerinţele calitative ale legii trebuie să se numere şi previzibilitatea.'în
sensul că norma juridică trebuie să fie enunţată cu suficientă precizie pentru
a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă,
într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o
anumită faptă, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în
materie, In concluzie, Curtea constată că nici această critică nu poate fi
primită, deoarece din redactarea analizată se desprinde în mod univoc concluzia
interdicţiei de a lipsi de libertate vreo persoană în afara situaţiei când
aceasta este permisă de lege. Faptul că infracţiunea se poate comite în
diferite modalităţi nu este de natură a afecta prezumţia de constituţionalitate
a art. 189 din Codul penal, fiind unanim acceptată cu caracter axiomatic teza
interdicţiei lipsirii de libertate în mod ilegal indiferent de varietatea de modus operandi, pentru că, potrivit
art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală, libertatea individuală este
inviolabilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul penal,
excepţie ridicată de Marius Romulus Bucin în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în
format vechi 2.223/2010) al Judecătoriei Reghin.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru