DECIZIE Nr.
789 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta
Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii
electronice si la infrastructura asociata, precum si interconectarea acestora
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 794 din 22 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa
Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii
electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vodafone România" - S.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 4.121/2004 (nr. vechi 29.082/2/2004) al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei,
avocat Simona Neagu. Partea Autoritatea Naţională pentru Reglementare în
Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei este reprezentată de Cătălina Maria
Mihăilescu, şef al Serviciului contencios, executări şi acte interne.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Simona Neagu
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, dezvoltând argumentele
expuse în motivarea acesteia. Depune note scrise în susţinere.
Reprezentantul Autorităţii Naţionale pentru
Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Depune
note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale. Invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.121/2004 (nr. vechi 29.082/2/2004), Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19
alin. (1) lit a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la
reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi
interconectarea acestora, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Vodafone România" - S.A. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11),
întrucât creează posibilitatea sancţionării unui agent economic în baza unei
prezumţii de vinovăţie „cu privire la o faptă viitoare". Acest lucru
echivalează în opinia autoarei excepţiei cu „angajarea unei răspunderi
administrative independent de vinovăţia persoanei sancţionate", or,
imposibilitatea angajării unei răspunderi obiective a fost statuată şi de
Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, ca de exemplu Decizia nr. 161/1998
şi Decizia nr. 150/2001. Imprejurarea că pe parcursul litigiului, susţine
autoarea excepţiei, obligaţia de plată curge în continuare, fiind de natură a
intimida operatorii şi a-i determina indirect să renunţe la contestarea
amenzilor, echivalează cu o limitare a accesului la justiţie. In ce priveşte
încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, se susţine că
„principiul dreptăţii şi al demnităţii impune într-un stat de drept păstrarea
sancţiunilor şi pedepselor în limite proporţionale cu gravitatea faptei pentru
a nu le transforma în mijloace de intimidare". De aceea, textul criticat
este în contradicţie cu această dispoziţie constituţională, pentru că „permite
ca amenda aplicată să curgă până la executarea efectivă a obligaţiei, fără
nicio limită superioară, creându-se premisele acumulării de sume exorbitante,
disproporţionate faţă de pericolul social concret al neîndeplinirii acestei
obligaţii, de natură a pune în pericol continuarea activităţii agentului
economic". Autoarea excepţiei mai susţine că lipsa criteriilor privind
limitarea amenzii totale aplicate creează premisele diminuării patrimoniului
societăţii, contravenind astfel principiului constituţional al inviolabilităţii
proprietăţii private.
Şi, în fine, prevederile de lege criticate contravin şi
art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât obligaţia constituţională
asumată potrivit acestui text „presupune şi asigurarea proporţionalităţii sancţiunilor
cu gravitatea faptei, fără a pune în pericol existenţa persoanei sau a
patrimoniului acesteia".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu au incidenţă în cauză. In ce
priveşte celelalte dispoziţii constituţionale invocate a fi încălcate, arată că
libertatea comerţului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de
disciplină economică la care agenţii economici trebuie să se conformeze. In consecinţă,
legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru
nerespectarea regulilor stabilite.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu sunt incidente în cauză. In
ce priveşte încălcarea art. 21 din Legea fundamentală, consideră că norma
criticată nu conţine nicio prevedere de natură să ducă la concluzia că ar
împiedica liberul acces la justiţie. De altfel, de vreme ce partea interesată
se află chiar în cadrul unui proces, accesul liber la justiţie este pe deplin
asigurat.
In ce priveşte celelalte dispoziţii constituţionale
pretins a fi încălcate, se arată că sancţionarea cu amendă pentru
neîndeplinirea unor obligaţii de către operatorii de reţele de comunicaţii
electronice dă expresie preocupării statului de a proteja interesele naţionale
şi de a descuraja comportamentul contrar acestor interese, fără a aduce
atingere principiilor proclamate de Legea fundamentală.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
sancţionarea cu amendă administrativă a operatorilor care furnizează
autorităţii de reglementare în comunicaţii date incomplete şi incorecte
reprezintă o opţiune a legiuitorului ce dă expresie preocupării statului pentru
libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002
privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la
infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 527/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 14 august 2002. Ulterior
sesizării, acest text a fost modificat prin art. I pct.
22 din Legea nr. 133/2007 pentru aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea unor
acte normative din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor
poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 24 mai 2007.
Curtea constată că aceste prevederi, în noua lor
redactare, păstrează soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei.
Textele criticate au următorul conţinut:
- Art. 19 alin. (1) lit. a): „(1) Autoritatea de
reglementare poate obliga, prin decizie,
operatorii la plata unor amenzi administrative în sumă de până la 30.000.000
lei pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin
decizie, pentru a-i determina:
a) să furnizeze în mod complet şi corect, în
conformitate cu solicitarea scrisă a autorităţii de reglementare, informaţiile
care le-au fost cerute conform prevederilor art.
11 alin. (3) sau ale art. 13 alin. (3);".
Textele constituţionale considerate a fi încălcate
sunt: art. 1 alin. (3) - Statul român, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la
accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) cu privire la prezumţia de
nevinovăţie, art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la obligaţiile statului de a
asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi art. 136
alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.
1. In ce priveşte susţinerile
potrivit cărora textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin.
(1) şi (2) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au temei deoarece,
potrivit art. 20 alin. (6) din ordonanţa criticată, orice decizie a autorităţii
de reglementare poate fi atacată în contencios administrativ, în condiţiile
legii.
2. Cu privire la invocarea încălcării principiului
constituţional al prezumţiei de nevinovăţie, înscris în art. 23 alin. (11) din
Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu Decizia nr. 249 din 17
iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 27 noiembrie 1997, a statuat
că: „Acest principiu nu poate fi însă desprins de contextul său constituţional.
Or, prezumţia de nevinovăţie este reglementată în legătură cu libertatea
individuală a persoanei, privind reţinerea, arestarea şi soluţionarea
procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare."
Textul art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa
Guvernului nr. 34/2002 nu vizează situaţii care să aducă atingere libertăţii
individuale, ci instituie o sancţiune specifică de drept administrativ,
împotriva căreia este deschisă calea accesului liber la justiţie.
3. Textul de lege criticat nu contravine nici art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie nu pot fi asigurate decât prin impunerea unui
climat de disciplină economică la care agenţii economici trebuie să se
conformeze şi, în consecinţă, legiuitorul are competenţa de a stabili
sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite.
4. Şi, în fine, art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa
Guvernului nr. 34/2002 nu contravine dispoziţiilor art. 136 alin. (5) din
Constituţie. Potrivit jurisprudenţei Curţii, este de principiu că aplicarea
măsurilor prevăzute de lege împotriva celor care nu îşi respectă obligaţiile
legale sau contractuale nu contravine normelor constituţionale privind
protecţia proprietăţii private
De altfel, asupra constituţionalităţii prevederilor
art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002, prin raportare
la dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 24 şi 126 din Constituţie, Curtea s-a
mai pronunţat prin Decizia nr. 160 din 28 februarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 martie 2006. In această decizie, Curtea a reţinut că
posibilitatea unei autorităţi a administraţiei publice de a aplica sancţiuni
administrative nu contravine dispoziţiilor constituţionale, reprezentând o
atribuţie ce ţine de activitatea autorităţii respective. Raţiunea reglementării
are în vedere modalitatea de constrângere a operatorilor de reţele de
comunicaţii electronice de a respecta cadrul legislativ în care această
autoritate are responsabilităţi.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002
privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la
infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Vodafone România" - S.A. din Bucureşti în
Dosarul nr. 4.121/2004 (nr. vechi 29.082/2/2004) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu