DECIZIE Nr.
788 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 14 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 587 din 5 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 14 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Zamfir Roşu şi
Lidia Elena Roşu în Dosarul nr. 14.221/86/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în
acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr.
804/2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea nr. 163 din 31 ianuarie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 14.221/86/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia
comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 14
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Zamfir Roşu şi Lidia Elena Roşu
într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea
cererii de anulare a unei autorizaţii de construire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
este neconstituţional, întrucât instituie posibilitatea intervenţiei unui terţ
în derularea raportului de drept administrativ născut între emitentul unui act
administrativ şi beneficiarul acestuia, ceea ce contravine art. 21 din
Constituţie. Se susţine, de asemenea, că se creează un statut privilegiat
persoanelor străine de raportul juridic de drept administrativ stabilit între
emitentul actului administrativ şi beneficiarul acestuia. Aceasta, deoarece le
conferă acestora calitate procesuală activă, astfel încât pot contesta un act
administrativ cu caracter individual adresat unui alt subiect de drept. In ceea
ce priveşte art. 14 din Legea nr. 554/2004, se arată că acesta „e de natură a
leza drepturi şi libertăţi fundamentale, generând o restrângere a exerciţiului
acestora pe criterii aleatorii şi în desfiderea principiilor constituţionale
statuate de art. 53". In fine, se susţine că posibilitatea suspendării
unei autorizaţii de construcţie îngrădeşte dreptul de proprietate privată, „cu
consecinţe grave asupra patrimoniului beneficiarului actului
administrativ".
Curtea de Apel
Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege fiind
edictate cu respectarea principiilor şi a drepturilor prevăzute de dispoziţiile
constituţionale la care autorul excepţiei îşi raportează critica.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, necontravenind textelor
şi principiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1 alin. (2) şi art. 14 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004,
modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din
30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (2): „(2) Se
poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un
drept al său sau într-un interes legitim
printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de
drept."
- Art. 14: „Suspendarea
executării actului
(1) In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea
unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii
publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana
vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării
actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. In
cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în
termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de
urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
(3) Când în cauză
este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui
serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ
normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la
sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea
este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de
la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) In ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de
către instanţă, acesta este suspendat de drept. In acest caz nu este
obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de
suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are
ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei
suspendării.
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16
alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, art. 21 alin. (3) teza întâi care consacră dreptul părţilor la un
proces echitabil, art. 44 alin. (2) şi (3) care garantează dreptul de
proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi
al unor libertăţi şi art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credinţă a
drepturilor şi libertăţilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 oferă şi
terţilor dreptul de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru
anularea actelor administrative cu caracter individual al căror beneficiar este
o altă persoană, în măsura în care acestea le afectează drepturi sau interese
legitime. O asemenea reglementare este însăşi expresia principiului
constituţional al liberului acces la justiţie, lărgind sfera persoanelor care, prin intermediul
justiţiei, au posibilitatea să îşi apere aceste drepturi şi interese legitime.
Nu se poate reţine critica referitoare la încălcarea
dispoziţiilor din Legea fundamentală care consacră egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât textul de lege criticat nu
conţine norme care să conducă la apariţia unor discriminări între destinatarii
acestuia.
De asemenea, nici susţinerea privitoare la nesocotirea
dispoziţiilor art. 53 din Constituţie nu poate fi reţinută, autorul excepţiei
neprecizând, de altfel, nici măcar care dintre drepturile şi libertăţile
fundamentale apreciază că sunt îngrădite.
In fine, nimic nu justifică aprecierea că dispoziţiile
amintite din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ar fi contrare
principiului constituţional al exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi
libertăţilor, întrucât nu se poate pleca de la premisa că, invariabil,
persoanele străine de raportul juridic stabilit între beneficiarul actului
administrativ cu caracter individual şi autoritatea emitentă îşi vor exercita
cu rea-credinţă dreptul conferit de art. 1 alin. (2) din lege. Atitudinea
subiectivă a reclamantului şi maniera de exercitare a acestui drept urmează să
fie calificată de instanţa de judecată, care va face propriile aprecieri,
aplicând legea, potrivit competenţei sale.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că nu se poate
reţine încălcarea dreptului de proprietate, garantat la nivel constituţional,
deoarece posibilitatea suspendării executării actului administrativ, în speţă -
autorizaţia de construire, se încadrează în sfera limitelor dreptului de
proprietate, stabilite prin lege, conform art. 44 alin. (1) teza finală din
Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 1
alin. (2) şi art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Zamfir Roşu şi Lidia Elena Roşu în Dosarul nr.
14.221/86/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu