DECIZIE Nr.
784 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor
aspecte financiare în sistemul justitiei si ale Ordonantei Guvernului nr.
22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice,
stabilite prin titluri executorii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 466 din 7 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor
aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale Ordonanţei Guvernului nr.
22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice,
stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Alina Izabela Stănescu,
Aida lolanda Slate, Alexandru Gârbă, Daniela Ivan, Claudiu Râpeanu, Florina
Izabela Cârstea, Andreea Bianca Stoianoglo, Lavinia Magdalena Pătrăşchioiu,
Erich Emilian Măsăcan, Mirela Simona Vasile Cristea, Angelica Vali Vamvu,
Lucian Mihai Viorescu şi Mihaela Ciobanu în Dosarul nr. 15.103/212/2008 al
Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
31 martie 2009, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind
consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp
pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 aprilie 2009, apoi
pentru data de 7 mai 2009 şi apoi pentru data de 12 mai 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 30 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 15.103/212/2008, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 şi ale art. I din
Legea nr. 110/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.
22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice,
stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Alina Izabela
Stănescu, Aida lolanda Slate, Alexandru Gârbă, Daniela Ivan, Claudiu Râpeanu,
Florina Izabela Cârstea, Andreea Bianca Stoianoglo, Lavinia Magdalena
Pătrăşchioiu, Erich Emilian Măsăcan, Mirela Simona Vasile Cristea, Angelica
Vali Vamvu, Lucian Mihai Viorescu şi Mihaela Ciobanu în cauza având ca obiect
judecarea contestaţiei la executare silită.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. III din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 sunt neconstituţionale în raport cu
dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 alin. (2) şi
art. 53 din Constituţie. In acest sens, arată că termenul de executare de 18
luni nu poate reprezenta un termen de graţie şi nici o cauză de suspendare a
termenului de prescripţie a executării sentinţei, acestea fiind limitativ
prevăzute de Codul de procedură civilă.
Totodată, din punct de vedere extrinsec, se apreciază
că prin legile de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în anul 2008
nu s-a acordat un astfel de mandat, Guvernul depăşindu-şi atribuţiile.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. III din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, raportat la art. 16 alin. (1) din
Constituţie, autorii excepţiei consideră că dispoziţiile criticate, „prin teza
I", limitează aria de aplicare a acestui act normativ la creditorii unor
drepturi de natură salarială cu titluri executorii emise până la intrarea în
vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, respectiv până la 20 iunie 2008,
fiind astfel excluşi de la aplicarea actului normativ creditorii care fac parte
tot din personalul sistemului de justiţie cu titluri obţinute după această
dată.
In opinia autorilor excepţiei, este încălcat şi art. 21
din Constituţie, întrucât ordonanţa de urgenţă prevede eşalonarea plăţii
sumelor stabilite în titlurile executorii emise până la intrarea sa în vigoare.
Or, plata drepturilor restante, de natură salarială, se prelungeşte
nejustificat, iar motivaţia dată de Guvern nu are o justificare rezonabilă. In
acest sens, este menţionată hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, în
Cauza Ruianu împotriva României, 2003.
Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 din
Constituţie, se arată că prevederile legale creează o inegalitate între
instituţiile statului şi particulari în ceea ce priveşte regimul executării
silite asupra fondurilor băneşti. In acest sens, se invocă hotărârile Curţii
Europene a Drepturilor Omului în cauzele Burdov împotriva Rusiei, 2002,
şi Şandor împotriva României, 2005.
De asemenea, autorii excepţiei susţin că prevederile
art. I din Legea nr. 110/2007 încalcă dispoziţiile art. 16 şi art. 44 alin. (2)
din Constituţie, deoarece exclud posibilitatea aplicării reglementărilor
dreptului comun faţă de instituţiile publice debitoare.
Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 şi ale art. I din Legea
nr. 110/2007 este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, iar, în
baza art. 50 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii
Constituţionale, s-au solicitat puncte de vedere de la Ministerul Justiţiei şi
Libertăţilor Cetăţeneşti, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Superior al
Magistraturii, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece eşalonarea
plăţilor a fost concepută astfel încât să respecte garanţiile constituţionale
în materia accesului la justiţie, precum şi prevederile tratatelor
internaţionale la care România este parte.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 sunt
neconstituţionale, întrucât aduc atingere dreptului la un proces echitabil, iar
prevederile art. I din Legea nr. 110/2007 sunt constituţionale.
Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie consideră că Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 a fost emisă pentru a se acorda timpul necesar găsirii
resurselor financiare, fiind vorba de sume foarte mari în vederea acoperirii
drepturilor salariale din sistemul justiţiei, iar ordonanţa de urgenţă în
discuţie nu conţine nicio dispoziţie potrivit căreia titlurile executorii nu
vor fi puse în executare. Totodată, invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, care, în Cauza Burdov contra Rusiei, a considerat că
„o anumită perioadă de timp pentru punerea în executare a unei hotărâri
defavorabile administraţiei poate fi acceptată în circumstanţele specifice ale
cauzei", în Cauza Marako contra Rusiei a considerat că un interval
de 9 luni în care autorităţile nu au executat o hotărâre nu este un termen
nerezonabil din punctul de vedere al Convenţiei, iar în Cauza Sabin Popescu
contra României a arătat că „statele se bucură de o oarecare marjă de
apreciere în ceea ce priveşte reglementarea dreptului la executarea unei
hotărâri, dar ingerinţa statului nu trebuie să aducă atingere înseşi substanţei
dreptului, trebuind să existe, de asemenea, un raport de proporţionalitate
între mijloacele utilizate şi scopul urmărit".
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002, apreciază că aceasta este
neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Consiliul Superior al Magistraturii apreciază că „eşalonarea plăţii sumelor respective nu a fost
determinată de o suspendare a punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti
şi nici nu poate fi vorba de o suspendare realizată cu acordul
creditorilor".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu poate comunica puncte de vedere decât în condiţiile
în care o excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui
complet al acestei instanţe, în afara acestui cadru legal neputându-se
pronunţa, deoarece există riscul să se încalce principiul imparţialităţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
celelalte autorităţi nu au comunicat Curţii
Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului, Avocatului Poporului, Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii şi inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. III
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 şi art. I din Legea nr.
110/2007. Din analiza susţinerilor autorului excepţiei rezultă că, în
realitate, sunt criticate prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor
aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 76/2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite
prin titluri executorii (art. 1-5), publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, astfel cum a fost modificată şi
completată prin art. I din Legea nr. 110/2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007.
Textele de lege considerate a fi neconstituţionale au
următorul conţinut:
-Art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
75/2008: „(1) Plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, având ca obiect acordarea
unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din
sistemul justiţiei, se va realiza, eşalonat, în termen de 18 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, modalitatea de eşalonare
fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiţiei, ministrului
economiei şi finanţelor, preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii,
preşedintelui Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului general
al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Ordinul prevăzut la alin. (1) se emite în termen
de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi va fi
comunicat executorilor judecătoreşti, precum şi trezoreriei ori instituţiei
bancare unde debitorii au deschise conturi."
Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, are următorul conţinut:
„Art. 1. - Creanţele
stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită
din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la
care se încadrează obligaţia de plată respectivă.
Art. 2. - Dacă
executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă
din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen
de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată.
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată
comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. - In cazul
în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul
prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite
potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale
aplicabile în materie.
Art. 4. - (1)
Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate
măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii,
pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a
creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin
titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin.
(1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la
prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu
modificările ulterioare, şi ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind
finanţele publice locale.
Art. 5. - Creditorul
şi debitorul pot conveni asupra altui termen decât cel prevăzut la art. 2,
precum şi asupra unor alte condiţii de îndeplinire a oricăror obligaţii
stabilite prin titlul executoriu."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că au
fost încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4)
referitor la separaţia şi echilibrul puterilor, art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul la justiţie, art. 44
alin. (2) privind garantarea proprietăţii private şi art. 53 referitor la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte aspectele de
neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, Curtea constată că susţinerile autorilor
excepţiei, în sensul că Guvernul şi-a depăşit atribuţiile, reglementând într-un
domeniu fără să existe lege de abilitare în acest sens, nu pot fi primite,
deoarece, potrivit dispoziţiilor constituţionale, există două categorii de
ordonanţe. Pe de o parte, sunt ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare
prevăzute de art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, care pot fi emise doar în
domenii ce fac obiectul legii de abilitare, precum şi numai în limitele şi până
la data abilitării şi care se supun aprobării Parlamentului, dacă legea de
abilitare o cere, iar pe de altă parte, sunt ordonanţele de urgenţă, prevăzute
de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, care se pot adopta numai în situaţii
extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Or, în cazul de faţă
este criticată o prevedere dintr-o ordonanţă de urgenţă.
Referitor însă la aspectele de neconstituţionalitate
extrinsecă, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 104/2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, a constatat că
dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în
sistemul justiţiei încalcă prevederile art. 115 alin. (4) teza întâi din
Constituţie, cu următoarea motivare:
„Astfel cum rezultă din nota de fundamentare care
însoţeşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, existenţa situaţiei
extraordinare, de care textul constituţional condiţionează posibilitatea
Guvernului de a recurge la această modalitate de delegare legislativă, este
justificată, în primul rând, de «faptul că justiţia trebuie să reprezinte un
factor esenţial de echilibru şi stabilitate socială într-un stat de drept şi că
în realizarea deplină a acestui rol se impun o unificare a practicii judiciare
şi o asigurare a stabilităţii raporturilor juridice, inclusiv în domeniul stabilirii
drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiţiei», de asemenea, de
«necesitatea asigurării unui cadru unitar privind administrarea fondurilor în
domeniul justiţiei» şi de «imperativul identificării de noi resurse financiare
în vederea îmbunătăţirii capacităţii administrative a instanţelor şi
parchetelor». Totodată se mai arată că s-au luat în considerare «dificultăţile
întâmpinate până în prezent în ceea ce priveşte executarea hotărârilor
judecătoreşti având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în
favoarea personalului din sistemul justiţiei», precum şi «consecinţele negative
pe care le presupune pentru bugetul de stat întârzierea identificării unor
soluţii eficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti având
ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale
formulate de personalul din sistemul justiţiei», In fine, se are în vedere şi
«faptul că întârzierea adoptării unor măsuri legislative conduce la crearea
unor diferenţieri cu privire la modalitatea de stabilire şi la cuantumul
drepturilor salariale acordate în temeiul hotărârilor judecătoreşti pronunţate
în domeniul stabilirii drepturilor salariale ale personalului din sistemul
justiţiei».
Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că aceste
elemente cuprinse în nota de fundamentare „nu sunt de natură să justifice
adoptarea ordonanţei de urgenţă, în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4)
teza întâi din Constituţie. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 nu a
fost motivată de necesitatea unei situaţii extraordinare a cărei reglementare
nu putea fi amânată, ci a fost impusă de diverse situaţii cu implicaţii
financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti."
Intrucât subzistă aceleaşi raţiuni pentru care Curtea a
admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, se impune adoptarea aceleiaşi
soluţii şi în cauza de faţă. Prin urmare, Curtea urmează să admită excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008, întrucât eşalonarea plăţii sumelor prevăzute în
titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă,
având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în
favoarea personalului din sistemul justiţiei, nu a fost determinată de
necesitatea unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi
amânată, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (4) teza întâi din
Constituţie.
Totodată, Curtea reţine că aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009, nu poate avea
relevanţă asupra neconstituţionalităţii art. III din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii
Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 95/2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006), aprobarea prin lege a
unei ordonanţe a Guvernului nu acoperă viciul de neconstituţionalitate
extrinsecă a acesteia.
II. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002, cu modificările şi completările
ulterioare (art. 1-5), Curtea constată că dispoziţiile criticate referitoare la
procedura executării obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice se aplică
fără nicio discriminare tuturor creditorilor instituţiilor publice, acestea
fiind conforme cu prevederile art 16 şi art. 44 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
legiuitorul poate stabili regulile de desfăşurare a procedurii de judecată fără
să aducă atingere substanţei drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea
de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei,
excepţie ridicată de Alina Izabela Stănescu, Aida lolanda Slate, Alexandru
Gârbă, Daniela Ivan, Claudiu Râpeanu, Florina Izabela Cârstea, Andreea Bianca
Stoianogio, Lavinia Magdalena Pătrăşchioiu, Erich Emilian Măsăcan, Mirela
Simona Vasile Cristea, Angelica Vali Vamvu, Lucian Mihai Viorescu şi Mihaela
Ciobanu în Dosarul nr. 15.103/212/2008 al Judecătoriei Constanţa - Secţia
civilă.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor
de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie
ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean