DECIZIE   Nr. 784 din 7 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 982 din 8 decembrie 2006

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu           - judecător

Tudorel Toader                     - judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Marieta Safta                         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Florina Dediu în Dosarul nr. 1.132/2005 (Număr unic 29.602/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, personal şi asistată de avocat Victoria Patit. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.924 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Carmen Julieta Oprea în Dosarul nr. 23.511/3/2005 al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.926 D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Gheorghe Boer şi Eugenia Boer în Dosarul nr. 1.976/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde reprezentantul părţilor Viorel Dragomir, Alexandra Dragomir şi Mihaela Cristina Pătraşcu, avocat Elena Calistru, lipsind autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curţii că în acest dosar avocat Elena Calistru a depus concluzii scrise, prin care se solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Curtea, având în vedere conţinutul excepţiilor de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 1.736 D/2006, 1.924D/2006 şi nr. 1.926 D/2006, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.

Apărătorii părţilor prezente şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. i.924 D/2006 şi nr. 1.926 D/2006 la Dosarul nr. 1.736 D/2006 care a fost primul înregistrat.

Având cuvântul, apărătorul autoarei excepţiei Florina Dediu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul părţilor Viorel Dragomir, Alexandra Dragomir şi Mihaela Cristina Pătraşcu pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând bogata jurisprudenta a Curţii Constituţionale în materie şi arătând că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 23 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.132/2005 (Număr unic 29.602/2/2005), şi prin Incheierea din 15 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 23.511/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Florina Dediu şi, respectiv, de Carmen Julieta Oprea în dosarele menţionate.

Prin Incheierea din 13 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.976/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Gheorghe Boer şi Eugenia Boer în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Florina Dediu şi Carmen Julieta Oprea nu indică textele constituţionale pretins a fi încălcate prin dispoziţiile criticate. Gheorghe Boer şi Eugenia Boer susţin, în esenţă, că judecarea recursurilor de către curţile de apel care au soluţionat apelul în aceeaşi cauză este contrară liberului acces la justiţie, dreptului la apărare, precum şi principiului constituţional al egalităţii în drepturi. In opinia autorilor excepţiei, chiar dacă pricinile vor fi soluţionate de alţi judecători decât cei care s-au pronunţat deja, părţile nu mai pot beneficia de un control judiciar real, exercitat de o instanţă superioară, întrucât „de puţine ori o instanţă va cenzura o hotărâre pronunţată de ea însăşi", ceea ce aduce atingere dreptului la apărare şi egalităţii în faţa legii. Totodată, se arată că prin textul de lege criticat se încalcă principiul neretroactivităţii legii.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată că „întrucât exprimarea punctului de vedere în speţă echivalează cu o antepronunţare asupra motivului de contestaţie întemeiat pe prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea se află în imposibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei invocate".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, referindu-se la jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având următorul cuprins:

- Art. II: „(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.

(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.

(3)  Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.

(4)  In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece."

Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate prin textul de lege criticat sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art.  16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că prevederile art. II din Legea nr. 219/2005 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de motivări similare.

Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reţinut că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este aceasta consacrată de art. 126 alin. (2) şi de art. 129 din Constituţie, având menirea să înlăture o gravă disfuncţie în sistemul judiciar, cauzată de supraîncărcarea Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu sarcini privind judecarea unor căi de atac, consecinţa fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile cerute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de tratatele internaţionale. Aşa fiind, soluţia trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionării cauzelor. Cu acel prilej, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica privind retroactivitatea legii, dat fiind că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut. Chiar dacă prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativă nu instituie nicio discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept.

Considerente similare au fundamentat şi soluţiile de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, pronunţate de Curtea Constituţională prin numeroase alte decizii, de exemplu, Decizia nr. 405 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, şi Decizia nr. 392/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 2 iunie 2006.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Florina Dediu în  Dosarul  nr.  1.132/2005 (Număr unic 29.602/2/2005) al Curţii de Apel  Bucureşti  - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, de Julieta Carmen Oprea în Dosarul nr. 23.511/3/2005 al aceleiaşi instanţe şi de Gheorghe Boer şi Eugenia Boer în Dosarul nr. 1.976/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta