DECIZIE Nr.
780 din 20 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 717 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ioana
Dorina Feraru în Dosarul nr. 3.460/85/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia -
Secţia penală, de Simona Claudia Popa în Dosarul nr. 4.378/212/2007 al
Judecătoriei Constanţa, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova în Dosarul
nr. 3.334/204/2006 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Administraţia
Naţională „Apele Române" în Dosarul nr. 17.200/281/2006 al Tribunalului
Prahova - Secţia penală, de Cezar Receanu în Dosarul nr. 152/281/2007 al
Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Stan Zamfir în Dosarul nr.
508/204/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Marius Laurenţiu
Carniciu în Dosarul nr. 827/254/2007 al Judecătoriei Mangalia, de Lazăr Gâlcă
în Dosarul nr. 2.713/245/2007 al Judecătoriei laşi şi de Gheorghe Stan în
Dosarul nr. 3.330/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal răspund reprezentanţii Direcţiei
Generale a Finanţelor Publice Prahova, domnii consilieri juridici Sorin Florea
şi Bianca Dinu, reprezentantul Administraţiei Naţionale „Apele Române",
avocat cu delegaţie la dosar, şi Stan Zamfir, asistat de avocat Gherasim
Ilinca. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea Gabriela
Abagiu a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită
respingerea excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 667 D/2007, nr. 724' D/2007, nr.
794 D/2007, nr. 795 D/2007, nr. 797 D/2007, nr. 798 D/2007, nr. 922 D/2007, nr.
1.105 D/2007 şi nr. 1.125 D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din
oficiu, problema conexării cauzelor.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
dosarelor nr. 724D/2007, nr. 794 D/2007, nr. 795D/2007, nr. 797D/2007, nr.
798D/2007, nr. 922 D/2007, nr. 1.105 D/2007 şi nr. 1.125 D/2007 la Dosarul nr.
667D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţilor prezente.
Reprezentanţii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice
Prahova solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, expunând pe
larg motivele de neconstitutionalitate formulate în faţa instanţei de judecată
şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Administraţiei Naţionale „Apele
Române" solicită admiterea excepţiei de neconstitutionalitate, reiterând
motivele expuse în dosar.
Stan Zamfir, prin avocat, solicită admiterea excepţiei
de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, referindu-se şi la
practica instanţelor de judecată în aplicarea textului de lege criticat.
Ministerul Public, referindu-se la jurisprudenţa
constantă a Curţii Constituţionale în materie, cu privire la care arată că îşi
menţine valabilitatea şi în prezenta cauză, pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.460/85/2006, Curtea
de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Ioana
Dorina Feraru în dosarul menţionat.
Prin Incheierea din 20 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.378/212/2007, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Simona
Claudia Popa în dosarul menţionat.
Prin încheierile din 21 mai 2007 şi, respectiv, 14 mai
2007, pronunţate în dosarele nr. 3.334/204/2006 şi nr. 17.200/ 281/2006,
respectiv în dosarele nr. 152/281/2007 şi nr. 508/204/2007, Tribunalul Prahova - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice
Prahova, Administraţia Naţională „Apele Române", Cezar Receanu şi,
respectiv, de Stan Zamfir în dosarele menţionate.
Prin Incheierea din 30 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 827/254/2007, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Marius
Laurentiu Carniciu în dosarul menţionat.
Prin Incheierea din 15 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 2.713/245/2007, Judecătoria laşi a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Lazăr Gâlcă
în dosarul menţionat.
Prin Incheierea din 21 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.330/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Stan
Gheorghe în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în cele nouă dosare conexate, se susţine, în esenţă,
că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât dă posibilitatea
procurorului ca, prin neîndeplinirea în termen a atribuţiilor de serviciu, să
lezeze dreptul cetăţenilor la soluţionarea cauzelor prin examinarea nemijlocită
de către instanţă a actelor organelor de urmărire penală. Astfel, în opinia
autorilor excepţiei, sancţionarea părţii interesate prin lipsirea ei de
posibilitatea de a formula plângere împotriva soluţiei date cu întârziere de un
prim-procuror ce trebuie să respecte un termen legal, dar care nu este obligat
să facă aceleiaşi părţi comunicarea în interiorul aceluiaşi termen (de 20 de
zile) sau într-un alt termen stabilit de lege, este disproporţionată şi
vătămătoare. Se arată că „aşa cum pentru procuror nu există nicio sancţiune
procedurală dacă acesta nu rezolvă plângerea primită în termen de 20 de zile şi
nu comunică de îndată persoanei interesate modul de soluţionare, nici părţii
vătămate nu ar trebui să i se aplice un regim juridic diferit, sancţionând
plângerea ca tardivă". In opinia autorilor excepţiei, „posibilitatea de a
folosi o cale de atac nu poate fi îngrădită prin stabilirea unui termen care
începe să curgă dintr-o situaţie ipotetică, şi nu după comunicarea soluţiei
procurorului". Se mai arată că există neconcordanţă între dispoziţiile
art. 277 din Codul de procedură penală, care instituie obligaţia procurorului
de a rezolva plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire, şi
prevederile criticate, care s-ar interpreta în sensul că termenul de rezolvare a plângerii de către procuror
poate fi depăşit, chiar nelimitat. In sfârşit, se mai arată că atât doctrina,
cât şi practica în materie propun, de lege ferenda, modificarea prevederilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, „având în vedere că sunt încălcate drepturile
constituţionale ale petentului, care este sancţionat procesual pentru o culpă
care nu îi aparţine".
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
întrucât, prin instituirea modalităţii diferite de calcul al termenului
procedural prevăzut de art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, în raport de cel prevăzut
de art. 2781 alin.
1 din acelaşi cod, se încalcă liberul acces la justiţie şi egalitatea în faţa
legii. Se apreciază că nu este echitabilă impunerea unei obligaţii procesuale
diferite în sarcina persoanei interesate, în ceea ce priveşte termenul de
formulare la instanţă a plângerii împotriva unei rezoluţii sau ordonanţe a
procurorului, în funcţie de atitudinea organului de urmărire penală, care poate
soluţiona plângerea întemeiată pe art. 278 din Codul de procedură penală în
termen de 20 de zile sau cu încălcarea acestui termen. In opinia instanţei,
textul de lege criticat nu răspunde niciunei raţiuni de ordin practic, fiind
absolut suficientă şi legitimă reglementarea instituită prin 2781 alin. 1 din Codul de procedură
penală.
Judecătoria Constanţa, Tribunalul Prahova - Secţia
penală, Judecătoria Mangalia, Judecătoria laşi şi Tribunalul Bucureşti - Secţia
I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât art. 2781
alin. 2 din Codul de procedură penală reprezintă, de fapt, o concretizare a
normelor constituţionale ce consacră dreptul la un proces echitabil, fiind
instituit tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă
de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile şi
în prezenta cauză.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, „In
cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al
parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului
de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic
superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la
data expirării termenului iniţial de 20 de zile."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei
sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2), care consacră egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi supremaţia legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie
şi dreptul la un process echitabil, precum şi cele ale art. 24 privind dreptul
la apărare. Se invocă, totodată, dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 17 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, respectiv
interzicerea abuzului de drept, precum şi cele ale art. 8 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane de a se
adresa în mod efectiv instanţelor judiciare naţionale competente, împotriva
actelor care violează drepturile fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase
rânduri, controlului instanţei de contencios constituţional, care s-a pronunţat
asupra unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. In acest sens
sunt, de exemplu, deciziile nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, şi nr. 232 din 20 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, prin care Curtea Constituţională a
statuat că aceste dispoziţii legale sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri, Curtea a
reţinut, pe de o parte, că prevederile legale criticate reprezintă o
concretizare a normelor constituţionale ce consacră liberul acces la justiţie
şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea
respectării exigenţei
termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar, pe de
altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor
persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţă cu
prevederile constituţionale ale art. 16.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi
considerentele deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă.
In plus, în prezenta cauză se invocă încălcarea, prin
acelaşi text de lege, a prevederilor constituţionale privind dreptul la
apărare, a dispoziţiilor art. 13 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs
efectiv, respectiv interzicerea abuzului de drept, precum şi a celor ale art. 8
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei
persoane de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare naţionale
competente, împotriva actelor care violează drepturile
fundamentale.
Nici aceste critici nu pot fi reţinute, întrucât
dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală nu împiedică partea
interesată să se adreseze în mod efectiv instanţei de judecată şi să se
prevaleze, în faţa acesteia, de garanţiile procesuale pe care le presupune
dreptul la apărare. Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau
întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care se face
referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza
nemulţumirii autorilor excepţiei, nu pot constitui motive de
neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi
cenzurate de instanţa de contencios constituţional.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ioana
Dorina Feraru în Dosarul nr. 3.460/85/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia -
Secţia penală, de Simona Claudia Popa în Dosarul nr. 4.378/212/2007 al
Judecătoriei Constanţa, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova în
Dosarul nr. 3.334/204/2006 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de
Administraţia Naţională „Apele Române" în Dosarul nr. 17.200/281/2006 al
Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Cezar Receanu în Dosarul nr.
152/281/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Stan Zamfir în Dosarul
nr. 508/204/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Marius Laurenţiu
Carniciu în Dosarul nr. 827/254/2007 al Judecătoriei Mangalia, de Lazăr Gâlcă
în Dosarul nr. 2.713/245/2007 al Judecătoriei laşi şi de Gheorghe Stan în
Dosarul nr. 3.330/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta