DECIZIE Nr. 78
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 133 din 22 februarie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror luliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Achira Husin în Dosarul nr. 3/110/2004 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar, partea Maria Vinca a
depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în
vederea angajării unui apărător, arătând totodată că nu a fost citată.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii
formulate.
Curtea, având în vedere că
partea a fost citată la adresa menţionată în citativul instanţei de drept comun
şi ţinând seama de împrejurarea că de la data pronunţării încheierii de
sesizare, respectiv 23 iunie 2010, şi până în prezent s-a scurs un interval
suficient în vederea pregătirii apărării, în temeiul dispoziţiilor art. 156
alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale
art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea cererii formulate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 iunie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 3/110/2004, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Achira
Husin în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie
penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, deoarece
în situaţia reglementată de textele contestate se va pronunţa, de către o
jurisdicţie superioară, o hotărâre care devine definitivă şi executorie,
privându-l pe inculpat de o judecată a unei instanţe superioare care, la rândul
său, să cenzureze hotărârea instanţei inferioare. Arată că, după rejudecare de
către instanţa de recurs, este posibil să se pronunţe o hotărâre nelegală şi
netemeinică, care însă nu mai poate fi cenzurată.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) cu denumirea
marginală Soluţiile din Codul de procedură penală, care au următorul
conţinut:
„Instanţa, judecând recursul, pronunţă una din
următoarele soluţii: [...]
2. admite recursul, casând hotărârea atacată şi:
[...]
d) dispune rejudecarea de către instanţa de recurs
în cazurile prevăzute în art. 3859 alin. 1 pct. 11-20, precum şi în cazul prevăzut în art. 3856 alin. 3."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile
omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum
şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la
două grade de jurisdicţie în materie penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 839 din 24 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010, Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, constatând că
„dispoziţiile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de natură să încalce
dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin textele contestate s-a avut în
vedere dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia
într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială.
Astfel, inculpatul are posibilitatea pe parcursul întregului proces penal să
expună toate apărările sale, poate propune instanţei administrarea de probe în
apărarea sa, dacă acestea sunt pertinente, concludente şi utile cauzei.
De asemenea, prevederile legale invocate, [...], sunt
menite să garanteze dreptul tuturor părţilor de a beneficia de un proces
echitabil. [...] Astfel, scopul acestei căi de atac constă tocmai în asigurarea
unui control judecătoresc al legalităţii şi al aflării adevărului în judecarea
şi soluţionarea cauzelor penale de prima instanţă sau de instanţa de apel,
aspect de natură să contribuie la îndeplinirea exigenţelor care condiţionează
într-o societate democratică procesul echitabil.
In plus, procedura de judecată, care cuprinde pe lângă
sistemul probator şi obiectul judecăţii în recurs, constituie atributul
exclusiv al legiuitorului, fiind aşadar o aplicare a prevederilor art. 61 din
Constituţie, cu atât mai mult cu cât, în legislaţia procedural penală română,
recursul este, de regulă, al treilea grad de jurisdicţie, art. 2 din Protocolul
nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale consacrând doar obligaţia statelor membre de a institui
un minim de două grade de jurisdicţie".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Achira Husin în Dosarul nr. 3/110/2004 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie
2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru