DECIZIE   Nr. 78 din 15 ianuarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 263 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 240 din 10 aprilie 2009

Ioan Vida                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu           -judecător

Aspazia Cojocaru              -judecător

Acsinte Gaspar                  -judecător

Petre Lăzăroiu                   -judecător

Ion Predescu                     -judecător

Tudorel Toader                  -judecător

Puskas Valentin Zoltan      -judecător

Augustin Zegrean              -judecător

Simona Ricu                      - procuror

Maria Bratu                        - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 263 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Niculina Foculescu în Dosarul nr. 19.772/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 30 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 19.772/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 263 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Niculina Foculescu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, deoarece favorizează o anumită categorie de cetăţeni în faţa alteia, instituind în sarcina proprietarilor de autoturisme de teren ce nu provin din producţia internă sarcini fiscale disproporţionate faţă de cele percepute proprietarilor de autoturisme de teren din producţia internă.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 263 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următoarea redactare: „In cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 de cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

5. Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cm3 ... 120".

Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de titular, şi ale art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate prin Decizia nr. 249 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 7 aprilie 2008, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale invocate şi în cauza de faţă.

Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia acest text de lege ar fi contrar art. 16 din Constituţie, întrucât favorizează o anumită categorie de cetăţeni, Curtea a reţinut, în acord cu cele statuate şi prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, că „exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite şi taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activităţi sau bunuri nu poate să fie considerată, prin ea însăşi, ca neconstituţională. Dimpotrivă, exceptarea de la impozite şi taxe ori stabilirea unor reduceri în această materie reprezintă o practică legislativă curentă care corespunde fie necesităţii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor raţiuni economice".

In ce priveşte critica privind încălcarea art. 44 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că, potrivit alin. (1) al aceluiaşi text constituţional, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Datoria fiecărui cetăţean de a contribui prin taxe şi impozite la cheltuielile publice derivă din dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie. In acest sens, trebuie avut în vedere că încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, venituri prin care statul va fi în măsură să-şi îndeplinească îndatoririle constituţionale faţă de cetăţeni.

Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituţie privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale, Curtea a reţinut că, atât timp cât prin această reglementare nu se contravine principiilor proporţionalităţii şi al echităţii în materie fiscală, instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa asupra criteriilor alese de legiuitor pentru stabilirea impozitelor, fără a aduce atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 263 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Niculina Foculescu în Dosarul nr. 19.772/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu