Decizia Nr.779 din 28.11.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă - Vest în Dosarul nr. 895/59/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.689D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, în principal, ca inadmisibilă, arătând că se critică modul de formulare a unor dispoziţii legale, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 23 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 895/59/2018, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă - Vest, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că stabilirea unei rate a dobânzii datorate, în felul descris la art. 42 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, încalcă prevederile constituţionale privind justa aşezare a sarcinilor fiscale. În opinia autoarei excepţiei, este nejustificat şi nedrept faptul că procentul aplicat pentru calculul dobânzilor datorate este cel de la data întocmirii procesului-verbal de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) şi nu cel de la data plăţii efective a corecţiei. În acest mod, autoarea este defavorizată de factori externi, în afara posibilităţilor acesteia de acţiune, mai ales având în vedere durata foarte mare de timp scursă între data plăţii corecţiilor financiare şi data întocmirii procesului-verbal în discuţie (mai mult de două luni calendaristice). Se mai arată că nu rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României (BNR), care este de fapt o dobândă de politică monetară, este relevantă pentru a stabili cuantumul unor astfel de dobânzi datorate pentru obligaţii contractuale anterioare. Politica monetară a BNR suferă variaţii frecvente şi, în acest mod, valoarea creanţei ce urmează a fi suportată de subscrisa nu reflectă în niciun fel valoarea reală a dobânzilor ce ar trebui suportate cu raportare la contractul intervenit „cu mult timp în urmă, respectiv în luna martie 2010, când nu erau aplicabile prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011". Consideră că „datorită întârzierilor propriului aparat, MDRAP poate pretinde doar plata unei dobânzi pe care e îndreptăţit să o primească, în raport cu valoarea acesteia la data efectuării plăţii creanţelor şi nu în raport cu data la care funcţionarii publici ai ministerului reuşesc să întocmească procesele-verbale ori cu politicile monetare pentru viitor ale BNR." Se contestă şi „corectitudinea metodologiei de calcul", apreciindu-se că aplicarea ratei dobânzii de referinţă a BNR reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, „nu respectă metodologia recomandată de Comisia Europeană prin Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE". Se arată că „acelaşi act normativ stabileşte, ca principiu, faptul că scopul recuperării este de a restabili situaţia existentă înainte de acordarea ajutorului ilegal. Pentru a asigura egalitatea de tratament, avantajul obţinut trebuie măsurat în mod obiectiv din momentul în care ajutorul este pus la dispoziţia întreprinderii beneficiare, indiferent de rezultatul oricăror decizii comerciale luate ulterior de întreprinderea respectivă. În conformitate cu practicile financiare generale, rata dobânzii aplicată recuperării trebuie fixată ca o rată procentuală anuală." Ca urmare, „rata dobânzii de referinţă a BNR, care suportă variaţii aproape lunare, nu răspunde principiilor enunţate de Comisia Europeană, care precizează că este necesară existenţa unei metodologii specifice, care fixează o rată procentuală anuală."6. Se conchide în sensul că „aplicând subscrisei norma prevăzută de art. 42 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, fără să fie stipulată obligativitatea întocmirii proceselor-verbale într-o perioadă limitată de timp, se încalcă justa aşezare a sarcinilor fiscale, dar şi orice previzibilitate în desfăşurarea unei bune activităţi administrative în slujba cetăţeanului, activitatea subscrisei fiind în mod evident prejudiciată." 7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul legal criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate, „pentru simplul motiv că acestea nu vizează taxe sau impozite prin care cetăţenii sunt îndatoraţi să contribuie la cheltuielile publice, ci despăgubiri pentru neîndeplinirea unor obligaţii contractuale". Instanţa arată în acest sens că dobânzile instituite prin dispoziţiile art. 42 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 nu sunt aferente unor creanţe fiscale, ci unor creanţe bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Distincţia dintre cele două tipuri de creanţe „rezultă în mod neechivoc din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 pct. 7, 10, 11 şi 12 din Codul de procedură fiscală", iar „numai determinarea creanţelor fiscale (principale şi accesorii) este supusă principiului constituţional consacrat de art. 56, neexistând niciun temei pentru a extinde incidenţa acestuia şi în cazul creanţelor bugetare, indiferent de provenienţa lor". Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele depuse de părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 30 iunie 2011, având următoarea redactare: „Rata dobânzii datorate este rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate". 12. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 56 alin. (2), potrivit căruia „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale." 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică, în esenţă, reglementarea dobânzilor datorate pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, în cazul creanţelor bugetare rezultate din nereguli apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, prin raportare la art. 56 alin. (2) din Constituţie. Sfera de incidenţă a textului constituţional invocat de autorul excepţiei este circumscrisă „sistemului legal de impuneri", concept care nu este definit la nivel constituţional, sarcina definirii sale revenind legiuitorului infraconstituţional, la care, de altfel, art. 56 alin. (2) din Constituţie trimite în mod expres. 14. Sub acest aspect, art. 1 din Codul fiscal, cu denumirea marginală Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal, prevede în alin. (1) următoarele: „Prezentul cod stabileşte: cadrul legal privind impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2), care sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale; contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale; modul de calcul şi de plată a acestora; procedura de modificare a acestor impozite, taxe şi contribuţii sociale. De asemenea, autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a legilor de ratificare a convenţiilor de evitare a dublei impuneri în aplicare." Art. 2 din acelaşi cod, cu denumirea marginală Impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal, are următorul conţinut: „(1) Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele: a) impozitul pe profit; b) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; c) impozitul pe venit; d) impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi; e) impozitul pe reprezentanţe; f) taxa pe valoarea adăugată; g) accizele; h) impozitele şi taxele locale; i) impozitul pe construcţii. (2) Contribuţiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele: a) contribuţiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat; b) contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; c) contribuţia asigurătorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat." Ca urmare, chiar dacă legea specială în materie nu cuprinde o definiţie a conceptului de „sistem legal de impuneri", modul de reglementare a sferei de cuprindere a Codului fiscal permite, implicit, determinarea sferei de cuprindere a conceptului constituţional, prin stabilirea expresă a categoriilor de impozite, taxe şi contribuţii sociale obligatorii.15. După cum se poate observa, creanţele bugetare rezultate din nereguli apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora nu sunt incluse în „sistemul legal de impuneri". Acestea nu sunt impozite/taxe/contribuţii obligatorii, prin care cetăţenii sunt îndatoraţi să contribuie la cheltuielile publice, ci „sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora" [art. 2 lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011], prin neregulă înţelegându-se „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit" [art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011]. Astfel fiind, în privinţa lor nu este incident principiul stabilit de art. 56 alin. (2), de aşezare justă a sarcinilor fiscale. Ca urmare, nici dobânzile instituite prin dispoziţiile art. 42 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aferente acestor creanţe bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, nu intră sub incidenţa principiului constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale.16. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat, de exemplu, că instituirea unor majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul legal a obligaţiilor bugetare nu intră în sfera sistemului legal de impuneri, ci în aceea a răspunderii juridice pentru neîndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege. Stabilirea de dobânzi în cazul neîndeplinirii la termenul scadent a obligaţiei de plată reprezintă o măsură justificată şi necesară, specifică economiei de piaţă, pentru a preveni prejudicierea creditorului, iar penalităţile de întârziere apar ca o sancţiune pentru neîndeplinirea unor obligaţii legale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 214 din 6 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iunie 2004). Astfel fiind, întrucât textul constituţional invocat în motivarea excepţiei nu este incident în cauză, nu pot fi reţinute criticile formulate în raport cu acesta.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă - Vest în Dosarul nr. 895/59/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 42 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent,Marieta Safta