DECIZIE Nr.
778 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 din Ordonanta Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociatii si fundatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 4 din 4 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokâr Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 din Ordonanţa
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Victoria Surdu şi Mioara
Angela Leontieş (Romaniuc) în Dosarul nr. 3.953/2005 C al Tribunalului Botoşani
- Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii faptul că autorii
excepţiei au transmis la dosarul cauzei o cerere scrisă de amânare, întrucât
apărătorul ales este în imposibilitate de prezentare, având fixat pentru
aceeaşi dată un alt termen de judecată în faţa unei alte instanţe.
De asemenea, magistratul-asistent informează că partea
Asociaţia Alimentexp Botoşani „Programul Acţiunilor Salariaţilor" a depus
la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca nefondată.
Având cuvântul asupra cererii de amânare, reprezentantul
Ministerului Public este de acord cu aceasta.
Deliberând, Curtea respinge cererea.
Având cuvântul asupra excepţiei
de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea acesteia ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 3.953/2005 C, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57
din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Excepţia
a fost ridicată de Victoria Surdu şi Mioara Angela Leontieş (Romaniuc) într-un
recurs civil având ca obiect o cerere de dizolvare a unei asociaţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr.
26/2000 derogă de la prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (1),
întrucât nu instanţa de judecată este cea care dispune aplicarea legii, în
sensul de a aprecia asupra admisibilităţii cererii şi legalităţii hotărârii
adunării generale de dizolvare a asociaţiei. Hotărârea de dizolvare se depune
la instanţă doar în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor şi
fundaţiilor, fiind exclus, astfel, orice act de justiţie al instanţei cu
privire la respectiva hotărâre.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 26/2000 enumera situaţiile în care asociaţiile se dizolvă prin hotărâre
judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, procedura implicând,
aşadar, controlul judecătoresc. Separat de aceste ipoteze, ordonanţa criticată
prevede, la art. 57, şi situaţia în care dizolvarea poate avea loc prin efectul
hotărârii adunării generale, aceasta fiind necesar a fi depusă la judecătoria
competentă pentru înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Legea nu
impune să existe o motivaţie pentru care membrii asociaţiei hotărăsc
dizolvarea, acesta fiind un exemplu clasic de operaţiune inversă celei
constituirii şi unde, de asemenea, este exclusă intervenţia instanţei de
judecată, singura condiţie pentru a produce efecte juridice specifice fiind
aceea a înscrierii în registrul special.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 sunt
constituţionale, deoarece prin reglementarea modalităţii de dizolvare a unei
asociaţii prin hotărârea adunării generale nu se încalcă prevederile art. 126
alin. (1) din Constituţie, referitoare la instanţele judecătoreşti.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 39 din
31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005. Acestea au următorul cuprins: „Asociaţia
se poate dizolva şi prin hotărârea adunării generale. In termen de 15 zile de
la data şedinţei de dizolvare, hotărârea adunării generale se depune la
judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul, pentru a fi
înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor".
Autorii excepţiei consideră că acest text de lege
contravine art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Justiţia se realizează prin Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite
de lege".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
In esenţă, autorii excepţiei de neconstituţionalitate
susţin că dispoziţiile art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 exclud
controlul judecătoresc exercitat, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie,
prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti
stabilite de lege, deoarece prevăd posibilitatea dizolvării unei asociaţii ca
urmare a hotărârii adunării generale, instanţa de judecată competentă având
doar rolul unui „simplu oficiu" la care hotărârea este depusă în vederea
înscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
Analizând prevederile
Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, Curtea constată că, potrivit art. 1 alin.
(2) din aceasta, asociaţiile şi fundaţiile sunt persoane juridice de drept
privat fără scop patrimonial. Totodată, în temeiul exercitării dreptului de
asociere, consfinţit de art. 40 din Constituţie şi reafirmat şi de art. 2 lit.
a) din ordonanţa criticată, persoanele pot constitui, în condiţiile stabilite
de lege, asociaţii şi fundaţii, fără ca legiuitorul să fi impus şi cerinţa
intervenţiei unei instanţe judecătoreşti, decât pentru verificarea acelor
condiţii legale specifice, în vederea dobândirii, prin înscrierea la Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor, a personalităţii juridice. Aşadar, în faza
constituirii uneia dintre formele de asociere prevăzute de lege, judecătorul
desemnat de preşedintele judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi
are sediul va examina cererea de înscriere şi legalitatea actului constitutiv,
a statutului asociaţiei şi a celorlalte condiţii cerute de art. 7 alin. (2) din
ordonanţă şi, prin încheiere, va dispune înscrierea în registrul special.
Dreptul de asociere nu este însă un drept absolut,
astfel că, pentru protejarea ordinii publice, a securităţii naţionale şi a
drepturilor fundamentale a celorlalte subiecte de drept se impune exercitarea
acestui control judecătoresc în vederea constituirii formelor de asociere în
conformitate cu legea.
In ceea ce priveşte dizolvarea asociaţiei sau fundaţiei
prin hotărârea adunării generale, acţionează acelaşi drept constituţional de asociere,
care presupune şi dreptul de a nu mai face parte dintr-o formă sau alta de
asociere. Art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 consacră tocmai
posibilitatea legală ca, prin voinţa şi acordul comune ale membrilor adunării
generale a asociaţiei sau fundaţiei, să se hotărască dizolvarea acesteia.
Voinţa comună a adunării generale a asociaţilor de dizolvare nu poate fi cenzurată nici de legiuitor şi
nici de către o instanţă judecătorească, astfel că, la fel ca şi în cazul
constituirii, instanţa are rolul de a lua cunoştinţă de această hotărâre doar
pentru îndeplinirea condiţiei formale de a se înscrie dizolvarea în acelaşi
Registru al asociaţiilor şi fundaţiilor. Cu toate acestea, nu trebuie omise
prevederile art. 56 din ordonanţă, care reglementează situaţiile în care
dizolvarea se dispune, la cererea oricărei persoane interesate, prin hotărâre
judecătorească, dacă respectiva asociaţie nu mai îndeplineşte una dintre
condiţiile enumerate de lege.
Prin urmare, Curtea constată că posibilitatea dizolvării
asociaţiei prin hotărârea adunării generale este prevăzută ca alternativă
impusă, în primul rând, de art. 40 din Constituţie privind dreptul de asociere.
Dezacordul unui asociat faţă de hotărârea adunării generale a respectivei
asociaţii sau fundaţii nu poate fi convertit într-un aspect de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr.
26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, astfel că nu se poate reţine
încălcarea art. 126 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Victoria Surdu şi Mioara Angela
Leonties (Romaniuc) în Dosarul nr. 3.953/2005 C al Tribunalului Botoşani -
Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi