DECIZIE Nr.
777 din 20 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 717 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 8.458/2/2006 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, Vasile Nistor solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată şi depune la
dosarul cauzei note de şedinţă în acest sens.
Ministerul Public, arătând că textul de lege ce face
obiectul excepţiei este criticat din perspectiva caracterului său incomplet,
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă. Invocă şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în
materie, cu privire la care arată că îşi menţine valabilitatea şi în prezenta
cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 26 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
8.458/2/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Vasile Nistorîn dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 2781 din Codul de procedură penală, în
actuala reglementare, nu oferă părţii interesate posibilitatea de a contesta în faţa judecătorului, pe lângă
soluţiile de netrimitere în judecată dispuse de procuror, şi alte acte, cum ar
fi soluţiile de declinare a competenţei privind cercetarea penală a
inculpaţilor în faza actelor premergătoare.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că textul de lege criticat reprezintă o concretizare a dispoziţiilor
constituţionale privind accesul liber la justiţie. Se apreciază că „întreaga
procedură de soluţionare a plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei
procurorului de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală se
desfăşoară în limitele stabilite de dispoziţiile constituţionale."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt, în opinia
sa, valabile şi în prezenta cauză.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei, Curtea constată
că, deşi a fost sesizată de către instanţa de judecată cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 2781 din Codul de procedură penală în
integralitatea sa, criticile formulate în motivarea excepţiei vizează numai
alin. 1 al aceluiaşi articol, care stabileşte sfera actelor procurorului
împotriva cărora se poate face plângere la instanţa de judecată.
Prin urmare, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunţe numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
alin. 1 al art. 2781 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „După
respingerea plângerii făcute conform art. 275- 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a
ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire
penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,
precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot
face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror
a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa
căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă
instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în
judecată cuprinse în rechizitoriu."
Se susţine că textul de lege criticat încalcă
prevederile constituţionale ale art. 21 -Accesul liber la justiţie şi
ale art. 24 - Dreptul la apărare, în măsura în care închid calea
persoanei, nemulţumită de soluţia dată plângerii sale de către procuror, de a
se adresa justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase
rânduri, controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la
aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu
motivări similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 411 din 12 octombrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, Decizia nr.
27 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005, şi
Decizia nr. 328 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din
4 mai 2007, Curtea a statuat că aceste dispoziţii legale sunt constituţionale,
pentru motivele acolo reţinute.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
ducă la schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de
fată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile
Nistor în Dosarul nr. 8.458/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta