DECIZIE Nr.
775 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6),
art. 211 alin. (1) teza întai, art. 213 alin. (2) si (4), art. 257 alin. (1),
art. 258 alin. (1) si (4) si art. 259 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sanatatii, ale art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 si 17 din
anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate
nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
stabilirea documentelor justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat,
respectiv asigurat fara plata contributiei, precum si pentru aplicarea masurilor
de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic
de asigurari sociale de sanatate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin.
(1) teza a doua si art. 51 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002
privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate
si ale art. 2, 6 si 7 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale
de Asigurari de Sanatate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind contributia de asigurari sociale de sanatate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 459 din 2 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6),
art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1),
art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, ale art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din
anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate
nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat,
respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea
măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d),
art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări
sociale de sănătate şi ale art. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 1 la Ordinul
preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie
2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuţia de asigurări
sociale de sănătate, excepţie ridicată de Ovidiu Ioan Ştef în Dosarul nr.
4.063/221/2008 al Judecătoriei Deva.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de autorul excepţiei, prin care solicită acordarea unui nou termen în
vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public, învederând Curţii
faptul că Incheierea de sesizare este din data de 5 ianuarie 2009, consideră că
autorul excepţiei a beneficiat de un termen suficient pentru a-şi asigura
apărarea şi solicită respingerea cererii.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui
nou termen, având în vedere termenul suficient scurs între data sesizării sale
cu excepţia de neconstituţionalitate şi termenul de judecată stabilit în faţa
instanţei de contencios constituţional.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în ceea ce
priveşte dispoziţiile din Legea nr. 95/2006, arătând că aceste texte de lege nu
împiedică constituirea unor sisteme private de asigurări de sănătate, aşa cum
susţine autorul excepţiei. In ceea ce priveşte restul textelor de lege
criticate ca fiind neconstituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei
ca inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalităţii
prevederilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, or aceste texte de lege
sunt fie abrogate, fie fac parte din alte acte normative decât legile sau ordonanţele.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.063/221/2008, Judecătoria Deva a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208
alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin.
(2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1)
şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ale art. 2,
3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea
calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi
pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor
datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1
alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 51 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale art. 2, 6 şi 7 din anexa nr.
1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din
4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuţia de
asigurări sociale de sănătate. Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Ioan Ştef
cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 208 alin.
(3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi
(4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1)'şi (2)
din Legea nr. 95/2006 sunt contrare prevederilor art. 53, 56 şi 135 din
Constituţie. Astfel, consideră că se instituie un monopol al statului în
domeniul asigurărilor de sănătate, ceea ce nu se subordonează principiului
economiei de piaţă de tip concurenţial. De asemenea, arată că asigurările de
sănătate obligatorii nu se încadrează în cazurile excepţionale prevăzute de
Constituţie care permit restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi,
respectiv libertatea comerţului. In plus, obligarea cetăţenilor la plata
contribuţiei pentru asigurările publice de sănătate nu este justificată atât
timp cât există şi alte pârghii şi surse pentru finanţarea acestora şi mai ales
în condiţiile în care cetăţeanul beneficiază de o asigurare de sănătate privată.
In acelaşi timp, nu este justificată această plată nici din perspectiva
angajatorului, dacă acesta şi-a îndeplinit cu fonduri proprii obligaţiile
privind controlul periodic, cele privind aplicarea măsurilor de igienă,
dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare, precum şi cele privind vaccinarea şi
profilaxia specifică impusă de riscurile de la locul de muncă. Având în vedere
că dispoziţiile legale criticate au fost preluate în normele de aplicare a
Legii nr. 95/2006, autorul excepţiei consideră că sunt neconstituţionale şi
prevederile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 617 din
13 august 2007, emis de către preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor
justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără
plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită
pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale.
De asemenea, pentru motive identice, consideră că sunt neconstituţionale şi
prevederile art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 51
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150 din 31 octombrie 2002, cât şi
prevederile art. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 221 din 4 noiembrie
2005, emis de preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru
aprobarea Normelor metodologice privind contribuţia de asigurări sociale de
sănătate.
Judecătoria Deva consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia
propune, în realitate, o altă interpretare a textelor de lege criticate, în
sensul pe care îl doreşte, ceea ce, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin.
(1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin.
(1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6): „(3)
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem
unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizează pe baza
următoarelor principii:[...]
e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate; [...]
(6) Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude
obligaţia de a plăti contribuţia pentru asigurarea socială de sănătate.";
- Art. 211 alin. (1) teza întâi: „(1) Sunt
asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în
ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut
prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac
dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. [...]";
- Art. 213 alin. (2) şi (4): „(2) Sunt asigurate
persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia, cu
plata contribuţiei din alte surse, în condiţiile prezentei legi:
a) abrogat;
b) se află în concediu pentru incapacitate
temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale;
c) se află în concediu pentru creşterea copilului
până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la
împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;
d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se
află în arest preventiv;
e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de
şomaj;
f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime
ale traficului de persoane şi se află în timpul procedurilor necesare
stabilirii identităţii;
g) persoanele care fac parte dintr-o familie care
are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările şi
completările ulterioare;
h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la
limita supusă impozitului pe venit;
i) persoanele care se află în executarea măsurilor
prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele care se află în
perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de
libertate, dacă nu au venituri;
j) personalul monahal al cultelor recunoscute, dacă
nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse, pe baza listelor
nominale comunicate trimestrial Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de
către Ministerul Culturii şi Cultelor, la propunerea unităţilor centrale de
cult.[...]
(4) Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute
la alin. (1) şi (2) au obligaţia să se asigure în condiţiile art. 211 şi să
plătească contribuţia la asigurările sociale de sănătate în condiţiile
prezentei legi.";
- Art. 257 alin. (1): „(1) Persoana asigurată are
obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de
sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).";
- Art. 258 alin. (1) şi (4): „(1) Persoanele
juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia
să calculeze şi să vireze la fond o contribuţie de 7% asupra fondului de
salarii, datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea
respectivă.[...]
(4) Pentru perioada în care angajatorii suportă
indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, aceştia au obligaţia de a
plăti contribuţia de 7% raportată la fondul de salarii, pentru salariaţii
aflaţi în această situaţie.";
- Art. 259 alin. (1)
şi (2): „(1) Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj contribuţia se
calculează şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se
calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi.
(2) Pentru pensionari contribuţia datorată de
aceştia se aplică numai la veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului
pe venit, se calculează pentru diferenţa între cuantumul pensiei şi această
limită şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se
calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi
prevederile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr. 1 la Ordinul
preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august
2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor
justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără
plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită
pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale
de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din
24 septembrie 2007, prevederile art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza
a doua şi art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind
organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie
2002 şi abrogată prin Legea nr. 95/2006, precum şi prevederile art. 2, 6 şi 7
din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 din 28 noiembrie 2005 şi abrogat prin
Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 al preşedintelui Casei Naţionale de
Asigurări de sănătate.
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 56 privind contribuţiile
financiare şi art. 135 referitor la economie.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, în ceea ce
priveşte dispoziţiile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr. 1 la Ordinul
preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, ale art. 1
alin. (2)'lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 51 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 şi ale art. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 1 la
Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 221/2005,
Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiect al
excepţiei de neconstitutionalitate îl pot constitui doar dispoziţiile „dintr-o
lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare". Aşa fiind, dispoziţiile unui
ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate ori prevederile
unei ordonanţe de urgenţă care nu mai este în vigoare nu pot fi supuse
controlului de neconstitutionalitate, astfel că excepţia de
neconstitutionalitate a acestor texte de lege este inadmisibilă.
In continuare, analizând critica de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6),
art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1),
art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006,
Curtea constată că, în esenţă, critica autorului excepţiei se îndreaptă
împotriva obligaţiei de a contribui la sistemul public de asigurări sociale de
sănătate, susţinându-se că astfel se instituie un monopol al statului în
domeniul asigurărilor de sănătate, ceea ce aduce atingere liberei concurenţe şi
libertăţii comerţului. De asemenea, autorul excepţiei consideră că, în
condiţiile contribuţiei la un sistem de asigurări de sănătate privat, obligaţia
contribuţiei la sistemul public nu se mai încadrează în limitele unei juste
aşezări a sarcinilor fiscale.
Faţă de acestea, Curtea reţine că astfel de critici
privind obligaţia contribuţiei la sistemul de asigurări sociale de sănătate au
mai fost formulate cu privire la dispoziţiile Legii nr. 95/2006, Curtea
reţinând prin decizii precum Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, că
obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale
de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza
acestui sistem, anume cel al solidarităţii. Astfel, datorită solidarităţii
celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal,
respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie,
inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de
a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Ca urmare,
aceste dispoziţii de lege reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor
constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră
obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor.
In lumina acestor considerente, este evident că
obligaţia contribuţiei la sistemul de asigurări sociale de sănătate nu poate dobândi
semnificaţia unei aşezări injuste a sarcinilor fiscale atât timp cât, pe de o
parte, instituirea acestei obligaţii are o justificare constituţională, iar, pe
de altă parte, ea se aplică tuturor persoanelor prevăzute de norma de lege,
fără privilegii ori discriminări.
In acelaşi timp, Curtea apreciază că nu poate fi
reţinută nici critica de neconstitutionalitate raportată la art. 135 din
Constituţie de vreme ce însăşi Legea nr. 95/2006, în art. 208, consacră
posibilitatea instituirii altor forme de asigurări sociale de sănătate
complementare sau suplimentare faţă de sistemul de asigurări sociale de
sănătate. Trebuie înţeles totuşi că aceste forme de asigurări de sănătate nu
duc la excluderea obligaţiei de a contribui la sistemul de asigurări sociale de
sănătate, tocmai în considerarea celor învederate mai sus, privind obligaţia
statului de a asigura ocrotirea sănătăţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr.
1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din
13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea
documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv
asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de
executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de
asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1)
teza a doua şi art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002
privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate
şi ale art. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale
de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate, excepţie
ridicată de Ovidiu Ioan Ştef în Dosarul nr. 4.063/221/2008 al Judecătoriei
Deva.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6),
art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1),
art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de acelaşi autor, în
acelaşi dosar al Judecătoriei Deva.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea