Decizia Nr.771 din 18.12.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 94 din 05 februarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 31-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Clementina Nicolau şi Marilena Datcu în Dosarul nr. 9.096/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 479D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 33 şi 35 din Legea nr. 165/2013, din cauza lipsei acestora de legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost ridicată şi ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 ca urmare a celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Decizia civilă nr. 4.516 din 28 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9.096/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 31-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Clementina Nicolau şi Marilena Datcu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii conţinând titlul de despăgubire pentru un imobil, teren şi construcţie, a cărui restituire în natură nu mai este posibilă şi pentru care primarul municipiului Buzău a propus acordarea de despăgubiri.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii dacă se interpretează în sensul că termenele acordate entităţilor învestite de lege se aplică şi cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor de judecată. Arată că procesele trebuie să se judece potrivit reglementărilor aplicabile la momentul introducerii acţiunii, nefiind posibil să se schimbe regulile de drept material în timpul soluţionării litigiului, întrucât s-ar rupe echilibrul procesual şi s-ar încălca dreptul la un proces echitabil, care presupune şi soluţionarea cauzei în baza unor norme de drept precise şi previzibile. Se susţine că textele de lege criticate creează inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege aflate în diverse localităţi din ţară, întrucât destinatarii Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt discriminaţi sub aspectul termenului de soluţionare în funcţie de gradul de încărcare a autorităţilor învestite cu soluţionarea cererilor şi de numărul cererilor rămase nesoluţionate. De asemenea, autorii excepţiei arată că prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, exercitarea acestuia fiind interzisă în perioadele pe care aceste articole le stabilesc şi fiind permisă doar după scurgerea unui termen de 6 luni calculate din momentul expirării celorlalte termene de 12, 24, 36 şi, respectiv, 60 de luni, fără a exista o justificare de natura celor prevăzute la art. 53 din Constituţie.7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor cerute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. În acest context, apreciază că nu se poate socoti că aplicarea imediată a prevederilor legii noi, inclusiv cererilor de despăgubiri adresate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nesoluţionate încă prin emiterea titlului de despăgubire, ar încălca principiile securităţii juridice sau liberului acces la justiţie.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă. Arată, totodată, că dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 34 sunt neconstituţionale, excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect devenind inadmisibilă ca urmare a Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014, iar prevederile art. 35 din aceeaşi lege sunt constituţionale.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 4 şi art. 31-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepţiei rezultă că obiect al excepţiei îl constituie, în realitate, doar prevederile art. 4 teza a doua raportate la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

– Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 33: „(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:a)în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;b)în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).“

– Art. 34: „(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni. (2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.“

– Art. 35: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.“13. În opinia autoarelor excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 referitor la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1)-(3) care garantează dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, soluţionat întrun termen rezonabil şi art. 53 care cuprinde condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect soluţionarea unei cereri prin care autoarele acesteia au solicitat instanţei de judecată să oblige Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobiliară) la analizarea dosarului lor de despăgubiri, la desemnarea unui evaluator autorizat şi la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire pentru un imobil, teren şi construcţie, revendicat potrivit Legii nr. 10/2001, a cărui restituire în natură nu mai este posibilă şi pentru care primarul municipiului Buzău a propus acordarea de despăgubiri. 15. Acţiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate prin decizia prin care Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul introdus de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor întrucât, în raport cu noile etape administrative ce trebuie parcurse în viitor în privinţa cărora nu se poate considera că a fost depăşit un termen rezonabil, a apreciat că refuzul manifestat de recurenta-pârâtă în realizarea pretenţiilor intimatelor-reclamante nu mai poate fi considerat unul nejustificat. 16. Prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013, criticate în cauza de faţă, instituie anumite termene noi înăuntrul cărora entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora. Faţă de contextul procesual mai sus arătat în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu au incidenţă în soluţionarea cauzei. Aceasta, deoarece a fost epuizată prima etapă administrativă, în sensul că entitatea deţinătoare a imobilului preluat în mod abuziv a emis o decizie prin care s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului şi s-a propus acordarea de despăgubiri. Prin urmare, art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu este incident în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013 apare ca inadmisibilă, neîndeplinind condiţia existenţei unei legături cu cauza, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 17. Curtea constată că în cauză este aplicabil art. 34 din Legea nr. 165/2013, fiind vorba despre o procedură desfăşurată în faţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. 18. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 va fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere faptul că decizia menţionată a fost publicată ulterior sesizării Curţii Constituţionale. 19. Curtea precizează, totodată, că, potrivit jurisprudenţei sale (de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20), deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, în acele cauze în care excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată înainte de publicarea deciziei de admitere prin care s-a constatat neconstituţionalitatea textului de lege criticat. 20. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că normele criticate nu au incidenţă în cauza de faţă, în condiţiile în care acestea reglementează căile de atac împotriva actelor administrative emise/care ar trebui emise în virtutea art. 33 şi ale art. 34 din Legea nr. 165/2013. Lipsite de legătură cu cauza sunt şi prevederile art. 34 alin. (2) din lege, referitoare la soluţionarea dosarelor care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, dosarul de despăgubiri al autoarelor fiind înregistrat anterior intrării în vigoare a legii. În ce priveşte art. 34 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 care prevede că numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite, autoarele excepţiei nu formulează nicio critică explicită cu privire la acestea, astfel că excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu este motivată, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Clementina Nicolau şi Marilena Datcu în Dosarul nr. 9.096/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 alin. (2) şi (3) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceleaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu