DECIZIE Nr.
771 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), ale art. 6 si art. 8
din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 295/2002, cu modificarile
si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 890 din 7 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6 şi 8 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Angela Tudor, Ilinca Gheorghe şi Sindicatul Sanitas - IOMC în
Dosarul nr. 2.127/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.127/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1 alin. (1), art. 6 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Angela Tudor,
Ilinca Gheorghe şi Sindicatul Sanitas - IOMC.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate limitează
dreptul părţilor litigante de a-şi dovedi susţinerile la proba cu înscrisuri,
fapt care nu oferă debitorului suficiente căi de a se apăra în această fază a
judecăţii, nu asigură un proces echitabil, favorizează creditorul în
detrimentul debitorului, care nu poate formula nici cerere reconvenţională, iar
normele de procedură sunt contrare celor din dreptul comun. Consideră că în
acest mod dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16, 20, 21,
24, 53 şi 126 din Constituţie, precum şi reglementărilor cuprinse în art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece
dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentală şi cu
reglementările internaţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 6 şi 8 din Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422
din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată şi
completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002 (publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată la rândul ei prin Legea nr.
5/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). De asemenea, la art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, s-a făcut următoarea rectificare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 492 din 23 august 2001: „în loc de «... somaţia
de plată către creditor...» se va citi: «„... somaţia de plată către
debitor...»."
Anterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă (lege publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004), alin.
(3) al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu modificările şi
completările ulterioare, a fost abrogat, iar alin. (5) al aceluiaşi articol a
fost modificat. Având în vedere aceste modificări, dispoziţiile criticate au în
prezent următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii.";
- Art. 6: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art.
5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a
explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma
examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt
justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către
debitor, precum şi termenul de plată.
(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile
şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen
potrivit înţelegerii părţilor.
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se
va comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare
de primire.";
- Art. 8: „(1) Impotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate
formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau
comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(3) Abrogat.
(4) Dacă instanţa învestită admite cererea în
anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă.
Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii
acesteia arată că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16
alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 24, 53 şi 126 din
Constituţie. De asemenea, apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin
şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, conform cărora „Orice persoană are
dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil
a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de
lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu
caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală
îndreptate împotriva sa".
Examinând textele legale criticate, Curtea constată că
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată a mai fost
supusă controlului de constituţionalitate, atât în ansamblul ei, cât şi prin
examinarea separată a dispoziţiilor sale, prin raportare la aceleaşi norme
constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 611 din 6 iulie 2004, precum şi prin Decizia nr. 522
din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 13 iulie 2006, Curtea a
statuat, pentru argumentele acolo reţinute, că dispoziţiile art. 1 alin. (1),
art. 6 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu încalcă prevederile
constituţionale ale art. 16, 20, 21, 24, 53 şi 126 şi nici pe cele ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, răspunzând, cu acel prilej, unor critici similare celor formulate
în prezenta cauză.
Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi de
natură a modifica jurisprudenţa Curţii în materie, soluţia şi considerentele ce
au stat la baza deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în această
cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată
de Angela Tudor, Ilinca Gheorghe şi Sindicatul Sanitas - IOMC în Dosarul nr.
2.127/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu