Decizia Nr.794 din 27.09.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Romel Ţurcanu în Dosarul nr. 8.106/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 705D/2012.La apelul nominal răspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 820D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, excepţie ridicată de Nicolae Bordeianu în Dosarul nr. 6.083/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul părţii prezente şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 820D/2012 la Dosarul nr. 705D/2012, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă, cu titlu exemplificativ, deciziile nr. 220 din 9 martie 2010, nr. 557 din 29 aprilie 2010 şi nr. 1.252 din 22 septembrie 2011 ale Curţii Constituţionale. Precizează că actul normativ criticat elimină atribuţiile jurisdicţionale ale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi nu instituie o subrogare a acestei autorităţi în dreptul persoanelor interesate de a se adresa liber justiţiei. De asemenea, arată că nu se creează premisele pentru instituirea unei răspunderi juridice în cazul persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.106/2/2011, şi prin Încheierea din 20 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.083/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.Excepţia a fost ridicată de Romel Ţurcanu şi Nicolae Bordeianu în cauze având ca obiect acţiuni în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a fost adoptată fără a exista o „situaţie extraordinară“ şi că Guvernul nu a motivat urgenţa decât printr-o exprimare lipsită de coerenţă juridică. De altfel, din examinarea preambulului ordonanţei de urgenţă menţionate nu rezultă nicidecum „situaţia extraordinară“, ci, mai degrabă, necesitatea reglementării poziţiei Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în sistemul altor instituţii publice.De asemenea, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a fost adoptată cu încălcarea art. 108 alin. (3) din Constituţie, deoarece temeiul acestui act normativ nu este o lege specială de abilitare, ci art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Or, Legea fundamentală nu reprezintă o „lege specială de abilitare“.În acelaşi timp, consideră că prevederile art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă referitoare la introducerea acţiunii în constatare încalcă dispoziţiile constituţionale potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte „în numele legii“ şi judecătorii „se supun numai legii“. Ca atare, soluţionând acţiunea în constatare, instanţa judecătorească trebuie să pronunţe o hotărâre „în numele legii“, şi nicidecum „în numele ordonanţei“, legea şi ordonanţa fiind „instituţii juridice cu conţinut, determinare şi finalitate proprii“.Potrivit autorilor excepţiei, prin introducerea acţiunilor în justiţie pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii exercită, în realitate, o jurisdicţie specifică, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 126 din Constituţie.Prin introducerea unei asemenea acţiuni în constatare, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul altor persoane care se consideră vătămate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului.În acelaşi timp, desemnarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, ca unică instanţă judecătorească competentă în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, este neconstituţională, de vreme ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă pot fi contestate de orice persoană interesată în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea exercitării dreptului la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiate de domiciliul său.În fine, autorii precizează că, prin reglementarea voit contradictorie, cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, referitor la instanţa competentă în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9, comparativ cu cea din art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, privind instanţa judecătorească competentă să soluţioneze acţiunea în constatare introdusă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se creează o inegalitate de tratament juridic, contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile actului normativ criticat sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, nr. 436 din 15 aprilie 2010 şi nr. 159 din 23 februarie 2012, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile actului normativ criticat contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, art. 59 privind exercitarea atribuţiilor Avocatului Poporului, art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor, art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă, art. 124 alin. (1) şi (3) privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, pe de o parte, că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“ cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauza de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.Pe de altă parte, Curtea reţine că celelalte prevederi criticate ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.Astfel, Curtea a constatat că nu poate reţine critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât la momentul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au fost îndeplinite condiţiile impuse de textul constituţional invocat: existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum acesta a fost redactat la data adoptării sale. Astfel, legislatorul delegat a precizat că, în urma constatării, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, a neconstituţionalităţii prevederilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, „se impune adoptarea de urgenţă a unei noi reglementări menite să asigure atât continuarea exercitării dreptului de acces la propriul dosar, cât şi a activităţii de deconspirare a Securităţii“, consecinţele nereglementării în ansamblu a acestei problematici în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie putând fi „extrem de grave“.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a observat că este lipsită de incidenţă în cauză, în formularea acestei critici existând o confuzie între regimul adoptării ordonanţelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, şi regimul adoptării celor de urgenţă, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu respectarea condiţiilor amintite mai sus. Totodată, Curtea a constatat că nu este întemeiată susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ar fi contrară dispoziţiilor art. 124 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că „justiţia se înfăptuieşte în numele legii“, „nicidecum în numele ordonanţei“. Aceasta, deoarece noţiunea de „lege“ este utilizată de textul constituţional în sens larg, legislatorul constituant neavând în vedere exclusiv semnificaţia restrânsă, de act adoptat de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, ci referindu-se la ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia nr. 220 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, şi Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).De asemenea, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010).Pe de altă parte, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii nu reprezintă o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional.În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiţie, ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.Astfel cum a statuat deja Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor prevederi legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).De asemenea, legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce cererea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a observat că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).Totodată, Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, stabileşte, fără echivoc, că „Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).De altfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“, excepţie ridicată de Romel Ţurcanu în Dosarul nr. 8.106/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Nicolae Bordeianu în Dosarul nr. 6.083/2/2011 al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Gagu