Decizia Nr.768 din 28.11.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Iulian Preda în Dosarul nr. 5.742/2/2016/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.536D/2016.2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Iulian Preda. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar autorul excepţiei a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.3. Având cuvântul, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, arătând că dispoziţiile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată ca lege a lustraţiei, sunt neconstituţionale în măsura în care generează îndepărtarea unor persoane din unele funcţii publice sau împiedicarea unor persoane de a ocupa aceste funcţii. Astfel, ca lege a lustraţiei, urmăreşte îndepărtarea unor persoane declarate colaboratori ai Securităţii din funcţii de conducere din magistratură şi împiedicarea lor de a candida la aceste funcţii. Poate rămâne constituţională pentru deconspirarea Securităţii şi pentru cunoaşterea adevărului istoric, aşa cum rezultă şi din punctul de vedere al Guvernului. Această prevedere de lege este o lege a lustraţiei, mult mai excesivă decât legea lustraţiei declarată neconstituţională prin deciziile nr. 820 din 7 iunie 2010 şi nr. 308 din 28 martie 2012. În continuare, reiterează considerentele acestor decizii ale Curţii Constituţionale, precum şi decizia Curţii Constituţionale din Albania prin care s-a constatat neconstituţionalitatea legii lustraţiei, decizie emisă pe baza unui aviz al Comisiei de la Veneţia. În final, după prezentarea activităţii sale profesionale în calitate de procuror, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului proporţionalităţii, consacrat de art. 53 din Constituţie, aşa cum a constatat şi Curtea Constituţională prin deciziile sus-menţionate, invocând în acest sens şi Rezoluţia nr. 1.096/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin care s-au adăugat un număr de reguli ce ar face lustraţia compatibilă cu democraţia europeană, printre care şi aceea că împiedicarea de a ocupa funcţii publice trebuie să fie temporară.4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu reprezintă nicio trăsătură de lustraţie. Efectele situaţiei de colaborator al Securităţii sunt date de art. 48 şi 49 din Legea nr. 303/2004, care prevăd nişte consecinţe ale acestei calităţi. Or, aceste dispoziţii din Legea nr. 303/2004 nu fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Cu privire la dispoziţiile de lege criticate, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 393 din 13 iunie 2017, prin care s-a reţinut că actul normativ criticat urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă. De asemenea, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu încalcă principiul neretroactivităţii legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.742/2/2016/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de inculpatul Iulian Preda întro cauză penală, aflată în faza de cameră preliminară, având ca obiect soluţionarea cererilor şi excepţiilor formulate de acesta, constatarea legalităţii sesizării Curţii de Apel prin Rechizitoriul din 25 iulie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals în declaraţii), a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor cuprinse în art. 53 din Constituţie, deoarece restrâng exerciţiul unor drepturi, întrucât, după trecerea unei perioade mai lungi de timp, nu se mai poate invoca un caracter preventiv pentru deconspirarea colaboratorilor securităţii comuniste şi angajarea răspunderii morale şi juridice a acestora. Dispoziţiile de lege criticate fac parte dintr-o lege a lustraţiei, care nu urmăreşte numai scopul de deconspirare, enunţat în preambul, ci urmăreşte îndepărtarea persoanelor declarate colaboratori ai securităţii din anumite funcţii publice (printre care şi funcţiile de conducere din magistratură) şi împiedicarea lor de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste funcţii, promovând răspunderea morală şi politică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică. Prin deciziile nr. 820 din 7 iunie 2010 şi nr. 308 din 28 martie 2012 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii lustraţiei, caracterul tardiv al legii a fost considerat de Curtea Constituţională relevant pentru disproporţionalitatea măsurii restrictive.7. Se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a fost adoptată după o perioadă mare de timp de la căderea regimului totalitar comunist, motiv pentru care caracterul tardiv al legii urmează să fie considerat de Curtea Constituţională ca fiind relevant pentru disproporţionalitatea măsurii. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind legitimitatea legii lustraţiei în timp. Astfel, în Cauza Zdanoka împotriva Letoniei, 2004, Curtea s-a pronunţat cu privire la măsurile statului leton de a dispune excluderea pe termen nedefinit a unor persoane de la eligibilitatea în alegerile naţionale parlamentare şi locale, datorită activităţilor pe care acestea le-au întreprins într-o perioadă de timp (1991) în cadrul unor structuri comuniste declarate neconstituţionale. Analizând cazul, Curtea a arătat că o astfel de măsură ar fi fost justificată şi proporţională în timpul primilor ani după înlăturarea regimului, „când nou-instauratele structuri încă mai puteau fi ameninţate de alunecare către totalitarism, iar astfel de restricţii ar fi fost de natură a înlătura un astfel de risc". Curtea a condamnat statul leton pentru încălcarea art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, motivând că nu s-a dovedit faptul că excluderea unei persoane de la dreptul de a candida este proporţională cu scopul legitim. În speţă, Curtea a considerat că participarea persoanei în acţiunile antidemocratice realizate imediat după instaurarea noului regim democratic în Letonia nu a fost suficient de serioasă pentru a justifica restricţiile din prezent. După trecerea, însă, a unei perioade mai lungi de timp, nu se mai poate invoca un caracter preventiv pentru o astfel de măsură. În baza argumentelor avute în vedere de Consiliul Europei şi Uniunea Europeană, Curtea Constituţională a Albaniei a declarat ca fiind neconstituţională legea lustraţiei, iar legea adoptată de Parlamentul albanez la data de 30 aprilie 2015 nu prevedea măsura interdicţiei de a ocupa anumite funcţii publice de către colaboratorii fostei securităţi albaneze. Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), ca organ consultativ al Consiliului Europei pe probleme constituţionale a formulat o serie de critici, prin Avizul nr. 524/2009, în cazul Legii lustraţiei din Albania.8. Totodată, autorul excepţiei invocă Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori nr. 449 din 15 septembrie 2015. Mai arată că, în legătură cu Legea lustraţiei din România, Avocatul Poporului a apreciat că, potrivit art. 147 alin. (2) din Constituţie, Legea lustraţiei privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 trebuia pusă de acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 7 iunie 2010. Modificările operate în Parlament au vizat adăugarea procurorilor în cadrul categoriilor de persoane lustrabile şi excluderea unor funcţii care erau în conţinutul legii declarate, în anul 2010, neconforme cu Constituţia. Or, prin Decizia nr. 820 din 7 iunie 2010, Curtea Constituţională a considerat neconstituţional însuşi principiul lustraţiei, date fiind considerentele deciziei care au reţinut încălcarea principiului neretroactivităţii legii şi pe cel al tardivităţii adoptării ei de către Parlament. Legea lustraţiei creează „o imensă paradigmă, şi anume: trebuiau să fie aplicate legile în vigoare, în condiţiile în care acestea erau adoptate de un regim comunist care a căzut în 22 decembrie 1989. Dacă aceste legi au fost aplicate, persoana în cauză trebuie să fie lustrată în prezent, iar dacă ele nu erau aplicate, aceeaşi persoană trebuia să suporte rigorile legii, inclusiv a celei penale, aplicabile la acel moment. Tocmai datorită acestui raţionament, legea criticată este retroactivă, imprevizibilă şi inaccesibilă." Susţine că, de asemenea, Consiliul director al Asociaţiei Procurorilor din România a transmis opinia potrivit căreia legea lustraţiei este lipsită de eficienţă juridică, nefiind actuală, necesară şi utilă, ţinând seama de perioada mare de timp care a trecut de la căderea regimului totalitar comunist şi că această lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (2) şi art. 20, prevederilor art. 19, 20 şi 21 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 19 şi 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi art. 8, 10, 11 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În susţinerea criticilor, se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în cauzele Sidabras şi Dziantas contra Lituaniei, Rainys şi Gasparavicius contra Lituaniei, Zdanoka contra Letoniei şi Adamsos contra Letoniei. Totodată, legea lustraţiei încalcă prevederile art. 15 alin. (2), art. 37 alin. (1) şi art. 40 alin. (3) din Constituţie, prin aceea că prevede o situaţie nouă care ar justifica restrângerea dreptului de acces în funcţii publice, sancţionând acte de conduită consumate cu mult înainte de intrarea ei în vigoare. În final, autorul excepţiei susţine că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat să se constate neconstituţionalitatea legii lustraţiei, întrucât această lege nu trebuie să însemne epurare sau răzbunare pentru alegeri ideologice greşite sau accidente biografice.9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, departe de a fi o reglementare penală, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 are ca scop cunoaşterea istoriei recente, cunoaştere ce constituie o prioritate pentru societatea românească, motiv pentru care administrarea şi valorificarea istorică a arhivelor fostei Securităţi, precum şi a documentelor cu privire la reprimarea de către Securitate a acţiunilor în favoarea democraţiei, sunt necesare într-o Românie europeană. Cunoaşterea publică a acestor abuzuri contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti. Modul în care se analizează această cunoaştere a adevărului istoric este clar detaliat în actul normativ, pentru cazurile şi condiţiile acolo prevăzute fiind instituite norme de procedură (în special cele ce guvernează acţiunea în instanţă şi calea de atac a acesteia) ce se conformează pe deplin cerinţelor europene şi constituţionale privind accesul la justiţie, respectiv prezumţia de nevinovăţie. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau libertăţi cetăţeneşti şi, de aceea, nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 53 din Constituţie. De asemenea, criticile de neconstituţionalitate referitoare la lipsa de proporţionalitate a restrângerii unor drepturi sau libertăţi ori la absenţa caracterului necesar într-o societate democratică a respectivelor restrângeri sunt neîntemeiate.12. Avocatul Poporului precizează că îşi păstrează punctul de vedere în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, astfel cum acesta a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 431 din 24 octombrie 2013, nr. 38 din 21 ianuarie 2014 şi nr. 196 din 31 martie 2015.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei din şedinţa publică, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, prevederi ce au următorul cuprins: „În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: [...] b) colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor;".16. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă" şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. Ca urmare, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie şi al art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prevederile legale constatate ca fiind neconstituţionale au încetat să mai producă efecte juridice.17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă" şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza întâi, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă" şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 este inadmisibilă.19. Referitor la celelalte prevederi din cuprinsul art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea observă că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 751 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, paragraful 21, Curtea a reţinut, ca apreciere generală, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008. 20. Prin Decizia nr. 772 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, paragraful 27, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011). Prin aceeaşi Decizie nr. 772 din 18 decembrie 2014, paragraful 30, Curtea a statuat că acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).21. Prin Decizia nr. 196 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 12 iunie 2015, paragraful 20, Curtea a reţinut că acţiunea în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată. Aşadar, în condiţii de independenţă şi imparţialitate, instanţa de judecată competentă este cea care, în urma administrării întregului probatoriu în cauză, pronunţă soluţia de constatare a calităţii de colaborator al Securităţii. Procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile beneficiind de posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.22. Având în vedere aceste considerente, Curtea nu poate reţine critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De altfel, autorul excepţiei nici nu a precizat ce drepturi sau libertăţi fundamentale i-ar fi fost restrânse prin dispoziţiile de lege criticate.23. Pe de altă parte, cu privire la motivarea autorului excepţiei din prezenta cauză, Curtea constată că acesta preia identic motivarea autorilor sesizării de neconstituţionalitate şi o parte din argumentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 820 din 7 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 23 iunie 2010, referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Prin această decizie, Curtea a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a reţinut că Legea lustraţiei a fost adoptată după 21 de ani de la căderea comunismului. De aceea, caracterul tardiv al legii, fără a avea în sine un rol decisiv, a fost considerat de Curte ca fiind relevant pentru disproporţionalitatea măsurilor restrictive, chiar dacă prin acestea s-a urmărit un scop legitim. Proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit trebuie privită, în fiecare caz, prin prisma evaluării situaţiei politice a ţării, precum şi a altor circumstanţe. În acest sens, Curtea a invocat şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind legitimitatea legii lustraţiei în timp. Însă, Curtea constată că Legea lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 avea alt obiect de reglementare decât dispoziţia criticată în prezenta cauză, neputând fi reţinute mutatis mutandis aceste considerente în ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza întâi, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă" şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Iulian Preda în Dosarul nr. 5.742/2/2016/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar şi constată că celelalte prevederi din cuprinsul art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean