DECIZIE Nr.
767 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 248 1 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 574 din 30 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi ale art. 2481 din Codul penal, excepţie ridicată
de Radu Albu în Dosarul nr. 6.930/231/2006 al Tribunalului Vrancea - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.930/231/2006, Tribunalul Vrancea -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 şi art. 2481 din Codul penal, excepţie ridicată de Radu Albu în dosarul de mai sus având ca
obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la ocrotirea
proprietăţii private în mod egal, indiferent de titular, deoarece partea finală
a art. 248 din Codul penal, definind cel de-al doilea rezultat alternativ,
respectiv paguba cauzată patrimoniului, nu face nicio distincţie între
proprietatea publică şi cea privată, supunând aceleiaşi ocrotiri speciale atât
partea de patrimoniu care
constituie proprietate publică, cât şi partea care constituie proprietate
privată.
Aşa fiind, este neconstituţional din această
perspectivă şi art. 2481 din Codul penal, care devine incident ca temei al agravării răspunderii penale datorită consecinţelor deosebit de grave
ale faptei de abuz în serviciu contra intereselor publice.
Tribunalul Vrancea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece infracţiunea
de abuz în serviciu contra intereselor publice este una de serviciu, şi nu una
contra patrimoniului. Valoarea socială ocrotită prin norma incriminatoare este,
în principal, bunul mers al activităţii unităţilor indicate în art. 145 din Codul
penal.
Dispoziţiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere
în mod expres atingerea adusă proprietăţii publice prin activitatea subiectului
activ, ci tulburarea bunului mers al activităţii subiectului pasiv sau
păgubirea patrimoniului acestuia. Imprejurarea că una dintre urmările imediate
prevăzute în art. 248 din Codul penal este o pagubă adusă patrimoniului unei
instituţii din cele menţionate în art. 145 din Codul penal nu trebuie privită
prin raportare la noţiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea nu se
confundă cu patrimoniul.
Legiuitorul are prerogativele de a stabili o sancţiune
diferită pentru faptele prin care se produc cu caracter patrimonial, fără a
face distincţie după cum bunurile în legătură cu care s-au produs pagubele
aparţin statului sau altor subiecte. Sancţionarea mai severă a abuzului în
serviciu contra intereselor publice reprezintă o opţiune de politică penală, de
competenţa exclusivă a legiuitorului.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 cu denumirea
marginală Abuzul în serviciu contra intereselor
publice şi art. 2481 cu denumirea marginală Abuzul în serviciu în forma calificată, ambele din Codul penal, care au următorul
conţinut:
- Art. 248: „Fapta
funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu
ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin
aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei
instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145
sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
5 ani.";
- Art. 2481: „Dacă
faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor
drepturi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi critici.
Astfel, prin Decizia nr. 294 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 571
din 8 august 2003, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal, iar prin
Decizia nr. 832 din 2 octombrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din
29 octombrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 2481 din Codul penal. In esenţă, Curtea
a constat că art. 248 din Codul penal face parte din Titlul VI „Infracţiuni care aduc atingere unor
activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege"
Cap. I „Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul" şi
incriminează fapta funcţionarului public care în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu, cu intenţie, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod
defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă sau o tulburare însemnată bunului
mers al unui organ sau instituţii de stat ori al unei alte instituţii care
intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 145 din Codul penal.
Referirea la producerea unei pagube în patrimoniul
subiectelor pasive ale infracţiunii nu are semnificaţia înzestrării acestei
infracţiuni cu o dublă natură juridică, şi anume cea de infracţiune de serviciu şi cea de infracţiune contra
patrimoniului, fapta rămânând, evident, o infracţiune de serviciu sau în
legătură cu serviciul, ci descrie una dintre cele două urmări imediate
alternative prevăzute de lege - prima fiind „o tulburare însemnată a bunului
mers" al organului, instituţiei sau unităţii - pentru ca fapta să
constituie infracţiune.
De altfel, chiar admiţând că prin art. 248 din Codul
penal se urmăreşte şi apărarea proprietăţii, se constată că textul nu face
nicio diferenţiere între proprietatea publică şi cea privată, abuzul
funcţionarului public pedepsindu-se la fel, indiferent dacă are ca urmare
producerea unei pagube în patrimoniul public sau în proprietatea privată a unei
unităţi dintre cele prevăzute de art. 145 din Codul penal.
Aşa fiind, nu poate fi primită critica formulată în
motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că, prin conţinutul
său, art. 248 din Codul penal contravine principiului constituţional al
ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 248 şi art. 2481 din Codul penal, excepţie ridicată de Radu Albu în Dosarul nr.
6.930/231/2006 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru