DECIZIE Nr.
767 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 419 din 18 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, excepţie ridicată de Vasile Băbuţ în Dosarul nr. 5.604/97/2007 al
Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei. Lipsesc părţile Primăria Simeria şi primarul oraşului Simeria, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepţiei de neconstitutionalitate solicită
admiterea acesteia, aşa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care
arată că art. 56 lit. i) din Codul muncii nu înfrânge principiul egalităţii în
drepturi a cetăţenilor, întrucât se aplică în mod egal, fără discriminări,
tuturor persoanelor prevăzute de norma de lege şi reprezintă o restrângere a
exerciţiului unor drepturi permisă de Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.604/97/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru
conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 56 lit. i) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Vasile Băbuţ cu
prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr.
436/LM/2008, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 5.604/97/2007.'
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este contrar art. 16 alin. (1)şi (2), art. 41 şi 53 din Constituţie. Astfel,
arată că, în cazul pedepselor accesorii, suspendarea condiţionată a executării
pedepsei atrage şi suspendarea acestor pedepse, în timp ce pedepsele
complementare urmează să se execute în continuare, aşa încât se creează un
tratament juridic discriminatoriu. De asemenea, consideră că, efect al
dispoziţiilor art. 56 lit. i) din Codul muncii, dreptul la muncă este restrâns.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte
de muncă şi asigurări sociale consideră că
excepţia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, sens în care arată că
restrângerea dreptului la muncă este urmare a folosirii funcţiei ocupate în
vederea săvârşirii unei fapte penale. De asemenea, faptul că în cazul
pedepselor accesorii, suspendarea pedepsei principale atrage suspendarea
executării pedepselor accesorii nu are nicio relevanţă în cauză, întrucât, spre
deosebire de acestea, care urmează soarta pedepsei principale, pedepsele
complementare se execută după executarea pedepsei principale, chiar dacă
aceasta a fost suspendată condiţionat pe o anumită perioadă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie
2003, dispoziţii potrivit cărora „Contractul individual de muncă încetează
de drept: [...]
i) ca urmare a interzicerii exercitării unei
profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori pedeapsă complementară,
de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus
interdicţia."
Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat
este contrar următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 referitor la dreptul la
muncă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate în raport
cu prevederile constituţionale care consacră principiul egalităţii în drepturi
a cetăţenilor, Curtea constată că acest principiu are în vedere aplicarea unui
tratament juridic egal pentru situaţii egale. Din contră, situaţii diferite
justifică şi uneori chiar impun instituirea unor reglementări diferite.
In speţă, Curtea constată că regimul juridic al
pedepselor complementare este diferit de regimul juridic al pedepselor
accesorii. Una dintre diferenţele semnificative vizează perioada executării.
Astfel, în timp ce pedepsele accesorii se execută de la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate şi până la data
terminării executării sau până la data considerării acesteia ca executată (prin
graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori prin prescripţia executării),
pedepsele complementare se execută după executarea pedepsei închisorii, după
graţierea (totală sau parţială) sau după prescripţia pedepsei închisorii.
Aceste diferenţe de tratament ţin de raţiunile diferite pe care legiuitorul
Ie-a urmărit prin instituirea acestor pedepse, cele complementare vizând
protejarea unor interese generale sau particulare, în conformitate cu
prevederile art. 53 din Constituţie, şi ulterior executării pedepsei.
In lumina acestor argumente, apare ca evidentă şi
netemeinicia criticilor raportate la prevederile constituţionale care consacră
dreptul la muncă, mai ales în condiţiile în care prevederile art. 54 lit. i)
din Codul muncii prin coroborare cu prevederile art. 64 lit. c) din Codul penal
fac trimitere la o funcţie, profesie sau activitate „de natura aceleia de
care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Vasile Băbuţ în Dosarul nr. 5.604/97/2007 al Curţii de Apel Alba
Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea