Decizia Nr.765 din 20.09.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Mircea-Nicu Toader în Dosarul nr. 5.557/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.285D/2012.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Liviu Togan, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind partea Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, pentru considerentele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 727 din 9 iulie 2012. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 iulie 2012, completată cu Încheierea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.557/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Excepţia a fost ridicată de Mircea-Nicu Toader într-o cauză având ca obiect o „acţiune în anularea şi suspendarea executării unui act administrativ“.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, hotărârile adoptate de Parlament sunt eliminate din categoria actelor asupra cărora Curtea Constituţională era abilitată să se pronunţe. Astfel, actul normativ criticat încalcă în mod grav principiile constituţionale ale statului român, conferind un rol pur formal Curţii Constituţionale, instituţie fundamentală a statului. Prin adoptarea ordonanţei de urgenţă se diminuează atribuţiile Curţii Constituţionale, astfel că rolul său de garant al supremaţiei Constituţiei nu mai poate fi valorificat în raport cu protejarea drepturilor cetăţeneşti şi ale aleşilor poporului român. Cu alte cuvinte, prin eliminarea controlului Curţii Constituţionale asupra hotărârilor adoptate de Parlament se pot aduce grave prejudicii oricărui cetăţean, care poate fi astfel vătămat într-un drept fundamental sau într-un interes legitim.Pe de altă parte, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 este contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit căruia „ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (...)“, iar motivele adoptării acestui actul normativ - „asigurarea cadrului legal necesar desfăşurării în bune condiţii a instituţiilor fundamentale“ nu sunt de natură să justifice adoptarea sa în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4) din Constituţie. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.008 din 7 iulie 2009. De asemenea, arată că, prin judecarea sesizărilor de neconstituţionalitate cu privire la hotărârile Parlamentului, Curtea Constituţională nu a provocat un blocaj instituţional, neexistând niciun fel de disfuncţionalitate în ceea ce priveşte activitatea Parlamentului.Totodată, autorul susţine că actul normativ criticat instituie o limitare în cazul unei autorităţi centrale autonome - Curtea Constituţională, de către o autoritate executivă - Guvernul României. Practic, cetăţenilor li se reduce gradul de încredere în imparţialitatea hotărârilor date de Parlament, câtă vreme aceste hotărâri pot fi date discreţionar şi fără a putea fi supuse controlului exercitat de judecătorii Curţii Constituţionale, care, fiind independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia, conferă siguranţa că deputaţii şi senatorii nu pot adopta hotărâri în mod abuziv.În acelaşi timp, din faptul că legile adoptate de Parlament pot fi supuse controlului de constituţionalitate, rezultă că şi hotărârile acestuia urmează acelaşi regim juridic, având în vedere regula de drept potrivit căreia „qui potest plus, potest minus“.În fine, autorul excepţiei susţine că, prin eliminarea controlului de constituţionalitate cu privire la hotărârile adoptate de Parlament, se încalcă în mod grav dispoziţiile constituţionale, conferind Parlamentului o putere absolută şi nejustificată într-un stat de drept.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 încalcă dispoziţiile art. 146 lit. c) şi l) din Constituţie, deoarece reglementează domeniul atribuţiilor Curţii Constituţionale stabilite prin lege.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, nefiind îndeplinite cerinţele de sesizare a Curţii Constituţionale. Astfel, deşi acţiunea în contencios administrativ nu poate avea ca obiect anularea unei ordonanţe de urgenţă, examinând conţinutul cererii de chemare în judecată, introdusă de reclamant, rezultă că obiectul principal al acţiunii sale este dat tocmai de anularea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, aspect care rezultă şi din capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării ordonanţei de urgenţă menţionate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. În ceea ce priveşte hotărârile Parlamentului, a căror anulare este solicitată prin cererea de chemare în judecată, Guvernul subliniază că acestea nu corespund sferei actelor administrative, circumscrisă de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.De asemenea, având în vedere Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, prin care Curtea Constituţională a examinat o soluţie legislativă similară celei adoptate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, precum şi împrejurarea că, prin Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, a fost modificată soluţia legislativă din ordonanţa de urgenţă menţionată, aceasta fiind pusă în acord cu Decizia nr. 727/2012, Guvernul apreciază, în subsidiar, că excepţia de neconstituţionalitate este rămasă fără obiect.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, cu următorul cuprins:ARTICOL UNICAlineatul (1) al articolului 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 27(1) Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 115 privind delegarea legislativă, art. 142 alin. (1) potrivit căruia „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei“, art. 145 privind independenţa şi inamovibilitatea judecătorilor Curţii Constituţionale şi art. 146 privind atribuţiile Curţii Constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele motive:Curtea reţine că excepţia a fost ridicată în faţa instanţei judecătoreşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ prin care, în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat „anularea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 şi obligarea pârâtei (Guvernul României) la repararea consecinţelor produse de aceasta, respectiv anularea Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2012 privind suspendarea din funcţie a Preşedintelui României şi a Hotărârii Parlamentului României nr. 34/2012 privind stabilirea obiectului şi a datei referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României“, iar în subsidiar a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012.În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, prin care a fost eliminată atribuţia Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în înţelesul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei (...).“În acelaşi sens, Curtea reţine că, şi în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta nu ar produce niciun efect juridic asupra situaţiei concrete din litigiu.Sub acest aspect, Curtea reiterează importanţa rolului instanţei judecătoreşti de filtru efectiv în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta având, totodată, competenţa legală ca, printr-o analiză minuţioasă, să aprecieze asupra temeiurilor invocate în cauza de faţă, inclusiv din punctul de vedere al respectării condiţiilor prevăzute de art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.De asemenea, Curtea reţine că soluţia de inadmisibilitate a excepţiei rezultă şi prin prisma dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Astfel, prin Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012, Curtea a constatat că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este neconstituţională, reţinând cu acel prilej că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (...)“. Având consacrare în titlul V al Legii fundamentale, Curtea Constituţională reprezintă o instituţie fundamentală a statului, cu rol de garant al supremaţiei Constituţiei, al statului de drept şi al principiului separaţiei şi echilibrului puterilor.Cât priveşte înţelesul sintagmei „afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului“, Curtea a avut în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora -structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.În consecinţă, prin eliminarea atribuţiei Curţii referitoare la controlul de constituţionalitate al hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, a fost afectat regimul juridic al Curţii Constituţionale, ceea ce a atras neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, prin întreg conţinutul reglementării, Guvernul intervenind într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială, cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.Pentru aceleaşi considerente, Curtea a constatat că adoptarea ordonanţei de urgenţă analizate încalcă şi dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, conform cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării“, art. 142 alin. (5) din Legea fundamentală, precum şi principiul separaţiei puterilor, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituţie.Faţă de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Mircea-Nicu Toader în Dosarul nr. 5.557/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Gagu