DECIZIE Nr.
762 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 131 2 alin. (3)-(9) din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 437 din 30 iunie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Toma -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1312 alin. (3)-(9) din
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie
ridicată de Societatea Română de Televiziune şi de Asociaţia Română de
Comunicaţii Audiovizuale în faţa Completului de arbitraj al Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei
Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale, prin directorul executiv, precum
şi partea Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, prin avocatul
Andreea Iulia Stratulă, cu împuternicire la dosar. Lipsesc celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului solicită acordarea unui nou termen
de judecată în vederea angajării unui apărător.
Apărătorul părţii Uniunea Producătorilor de Fonograme
din România se opune acordării unui nou termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii pentru amânarea judecării cauzei, având în vedere timpul scurs de la
sesizarea Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecării cauzei.
Având cuvântul, reprezentantul autorului susţine
excepţia astfel cum aceasta a fost formulată în faţa instanţei de judecată.
Apărătorul părţii Uniunea Producătorilor de Fonograme
din România solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate, ca fiind
inadmisibilă, întrucât aceasta nu a fost ridicată în faţa unei instanţe
judecătoreşti sau a unei instanţe de arbitraj comercial. Pe fond, apreciază că
excepţia este neîntemeiată şi depune concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul autorului depune concluzii scrise în
vederea admiterii excepţiei, solicitând amânarea pronunţării deciziei Curţii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 260 din Codul de
procedură civilă, Curtea respinge cererea de amânare a pronunţării.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 215R din 16 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.824/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis recursul
formulat împotriva încheierii prin care Completul de arbitraj al Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor a respins, ca inadmisibilă, cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 1312 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe şi a sesizat Curtea Constituţională cu
soluţionarea acestei excepţii.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Societatea Română de Televiziune şi de Asociaţia Română de Comunicaţii
Audiovizuale în cadrul unei proceduri de arbitraj în faţa Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că dispoziţiile de lege criticate reglementează o
procedură administrativ-jurisdicţională obligatorie şi contra cost, fapt ce
îngrădeşte dreptul liberului acces la justiţie, deoarece părţile sunt ţinute să
urmeze această procedură, neputându-se adresa în mod liber justiţiei pentru
valorificarea drepturilor şi intereselor legitime ale acestora. Apreciază că se
încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât, în situaţia în care nu achită
onorariul arbitrilor, părţile sunt lipsite de posibilitatea de a-şi exercita
drepturile procesuale. Consideră că teza a treia a alin. (9) al art. 1312
contravine prevederilor art. 129 din Constituţie, deoarece împotriva hotărârii
curţii de apel nu se poate exercita calea recursului, astfel încât nu se
asigură respectarea dublului grad de jurisdicţie. Arată că, în urma
arbitrajului obligatoriu, completul arbitrai pronunţă o hotărâre arbitrală,
care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind opozabilă
tuturor utilizatorilor, inclusiv celor ce nu au participat la negociere şi
arbitraj, astfel încât procedura arbitrajului pentru adoptarea hotărârii
reprezintă o jurisdicţie administrativă, care ar trebui să fie facultativă şi
gratuită, iar nu una obligatorie şi contra cost.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că procedura
arbitrajului reglementată de legea drepturilor de autor are un caracter
jurisdicţional, reprezentând o varietate a arbitrajului civil. In privinţa
efectelor sale juridice, hotărârea arbitrală este asimilată unei hotărâri
judecătoreşti, potrivit art. 363 din Codul de procedură civilă, putând fi
atacată în faţa instanţei specializate în drept civil. Consideră că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale
invocate de către autorii excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că actele comisiei
de arbitraj sunt acte juridice cu caracter jurisdicţional, fără a fi însă acte
administrative, întrucât comisia de arbitraj nu se încadrează în categoria
autorităţilor publice, astfel cum acestea sunt definite de Legea contenciosului
administrativ. Apreciază că reglementarea unei singure căi de atac la instanţa
de judecată împotriva unei hotărâri arbitrale, în domeniul special al
protecţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe, nu contravine
principiului accesului liber la justiţie. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa
Curţii în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Arată că acestea nu încalcă
prevederile din Constituţie invocate şi face referire, în acest sens, la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1312 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, astfel cum a fost modificată
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie
2005, şi prin Legea nr. 329/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, având următorul conţinut: „(3)
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru iniţierea
procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, în următoarele situaţii:
a) entităţile care alcătuiesc o parte ce urmează să
participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce
trebuie prezentat celeilalte părţi;
b) cele două părţi aflate în negociere nu au putut
conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1);
c) organismele de gestiune colectivă nu au putut
conveni încheierea unui protocol de repartizare a remuneraţiilor şi de
stabilire a comisionului datorat colectorului unic.
(4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în
termen de 5 zile de la solicitarea arbitrajului, convoacă părţile în vederea
desemnării, prin tragere la sorţi, a 5 arbitri titulari, care vor constitui
completul de arbitraj, şi a 3 arbitri de rezervă. Aceştia din urmă îi vor
înlocui, în ordinea tragerii la sorţi, pe arbitrii titulari indisponibili.
Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorţi se face şi în cazul absenţei
părţilor convocate.
(5) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în
termen de 5 zile de la data desemnării arbitrilor, convoacă la sediul său
arbitrii desemnaţi şi părţile, în vederea constituirii completului de arbitraj.
Completul de arbitraj stabileşte: onorariul brut, prin negociere cu părţile,
primul termen, dar nu mai târziu de 5 zile, precum şi locul arbitrajului şi
informează părţile.
(6) Cele două părţi aflate în arbitraj, organismele
de gestiune colectivă şi, respectiv, utilizatorii sau alţi plătitori contribuie
în mod egal la plata onorariului. Sumele se depun la casieria Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor, înainte de primul termen de arbitraj. Neplata în
termen atrage decăderea părţii care nu a achitat onorariul din dreptul de a
propune probe şi de a formula concluzii pe durata arbitrajului.
(7) Arbitrii au obligaţia ca în termen de 30 de zile
de la primul termen al arbitrajului să depună la Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor hotărârea cuprinzând forma finală a metodologiilor supuse
arbitrajului, în vederea comunicării către părţi. In mod excepţional, arbitrii
pot solicita, motivat, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor prelungirea
acestui termen cu maximum 15 zile. Arbitrii îşi pot ridica onorariul de la
casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor numai după depunerea
hotărârii arbitrale.
(8) Hotărârea arbitrată privind forma definitivă
a metodologiilor se comunică părţilor de către Oficiul Român pentru Drepturile
de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe
cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de
cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile
tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi nu se pot
acorda reduceri la plata remuneraţiilor datorate, altele decât cele prevăzute
în metodologiile publicate.
(9) In termen de 30 de zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrate, părţile pot
face apel împotriva acesteia la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, care se va
pronunţa asupra cauzei în complet civil. Hotărârea arbitrată este executorie de
drept până la pronunţarea soluţiei cu privire la menţinerea sau modificarea
metodologiilor. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă şi
irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în
termen de 5 zile de la data comunicării."
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 129
referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, autorii consideră că
textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la
un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1312
alin. (3) şi (9), Curtea s-a mai pronunţat, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii constituţionale pretins a fi încălcate. Astfel, prin Decizia nr. 661
din 8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
81 din 30 ianuarie 2006, şi prin Decizia nr. 88 din 7 februarie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 8 martie 2006, Curtea a
constatat că reglementarea unei singure căi de atac la instanţa de judecată
împotriva unei hotărâri arbitrale, în domeniul special al protecţiei dreptului
de autor şi a drepturilor conexe, nu contravine principiului constituţional al
accesului liber la justiţie. Sub acest aspect, Curtea a reţinut în
jurisprudenţa sa, de exemplu, în Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie
1994, că principiul constituţional al liberului acces la justiţie al
persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime
nu are semnificaţia accesului, în toate cazurile, la toate structurile
judecătoreşti şi la toate căile de atac şi nici la toate mijloacele procedurale
prin care se înfăptuieşte actul de justiţie. Mai mult, în jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Golder împotriva Regatului
Unit, 1975) s-a statuat că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept
absolut". S-a arătat că, „fiind vorba de un drept pe care Convenţia l-a
recunoscut fără să-l definească în înţelesul restrâns al cuvântului, există posibilitatea
limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu
conţinutul oricărui drept". Pentru aceleaşi considerente nu poate fi
primită nici susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 129 din Constituţie, referitoare
la folosirea căilor de atac. Hotărârea arbitrală este un act juridic cu
caracter jurisdicţional, care, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, este asimilată unei hotărâri judecătoreşti în ceea ce priveşte
efectele, chiar dacă membrii completului arbitrai nu sunt judecători, în sensul
art. 124 şi 125 din Constituţie, iar instituirea unei singure căi de atac
împotriva acesteia reprezintă o regulă procedurală specială, reglementată de
legiuitor, în temeiul atribuţiilor sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din
Legea fundamentală.
De asemenea, în cuprinsul Deciziei nr. 1.061 din 14
iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 7
august 2009, Curtea a constatat că întreaga procedură de negociere a
metodologiilor este constituţională, asigurând atât garantarea accesului la
justiţie, prin instituirea căii de atac împotriva hotărârii arbitrale, cât şi
controlul judecătoresc asupra unui act administrativ, deciziile Oficiului Român
pentru Drepturi de Autor putând fi atacate la instanţa de contencios
administrativ, ceea ce s-a şi întâmplat în cauza în care a fost invocată
excepţia de neconstituţionalitate. Imprejurarea că nu toţi utilizatorii pot uza
de calea de atac a apelului prevăzută la art. 1312 alin. (9) din
Legea nr. 8/1996, deoarece nu au participat la negocieri, nu este de natură a
califica textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile citate îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1312 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea Română
de Televiziune şi de Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale în faţa
Completului de arbitraj al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma