DECIZIE Nr.
757 din 31 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) teza a doua din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 997 din 14 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Viorel
Beian în Dosarul nr. 12.695/303/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a
civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
întrucât termenul de 48 ore de declarare a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale corespunde cerinţelor de celeritate şi de soluţionare a cauzei
într-un termen rezonabil.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 12.695/303/2006, Tribunalul Bucureşti -Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Excepţia a fost ridicată de Viorel Beian în cadrul soluţionării
unui recurs împotriva unei încheieri a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti prin
care s-a respins ca inadmisibilă o excepţie de neconstituţionalitate ridicată
de acesta.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin raportarea momentului de curgere a
termenului de decădere la momentul pronunţării instanţei se creează o
restrângere nejustificată a dreptului de a formula o cale de atac. Totodată,
formularea căii de atac în condiţiile în care nu se cunosc motivele de fapt şi
de drept care au format convingerea instanţei apare astfel ca fiind una pur
formală.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate,
prin reglementarea termenului de recurs de 48 ore de la pronunţare, nu încalcă
dreptul părţii la o cale efectivă de atac, întrucât acest termen este prevăzut
numai pentru declararea recursului, iar nu şi pentru motivarea acestuia,
deoarece, potrivit art. 303 alin. 2 din Codul de procedură civilă, termenul de
motivare va fi calculat întotdeauna de la comunicarea hotărârii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art.
126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili regulile
după care se desfăşoară un proces, inclusiv folosirea căilor de atac,
stabilirea unui termen mai scurt, derogatoriu de la dreptul comun.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 29 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, având
următorul cuprins: „/.../ Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la
instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul
se judecă în termen de 3 zile."
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3)
privind accesul liber la justiţie, ale art. 53 referitoare la restrângerea
exerciţiului unor drepturi şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 494/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 536
din 21 iunie 2006, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate,
raportate la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în cauza de
faţă, statuând că natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia
partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa
de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are
menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor
într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de
neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu.
Din aceleaşi raţiuni, legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură
referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii
instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile,
fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la
instanţă sau la folosirea căilor de atac.
Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile acestei decizii sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Viorel
Beian în Dosarul nr. 12.695/303/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean