DECIZIE   Nr. 753 din 1 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (4) si ale art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 495 din 19 iulie 2010

Ion Predescu                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu                     -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Simona Ricu                                - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (4) şi ale art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Satu Mare în Dosarul nr. 3.693/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 10 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.693/83/2009, Tribunalul Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (4) şi ale art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Excepţia a fost ridicată de Consiliul Judeţean Satu Mare într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect emiterea unei ordonanţe preşedinţiale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate nu dau eficienţă dreptului la exercitarea căilor de atac, deoarece recursul formulat împotriva hotărârii de admitere a unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ nu este suspensiv de executare, astfel că măsura vremelnică, cu caracter de urgenţă, ce constă în suspendarea actului, poate subzista o perioadă îndelungată de timp (în raport cu realităţile din sistemul judiciar din România, între 4 şi 8 luni) şi afectează, astfel, caracterul efectiv al căii de atac respective.

Tribunalul Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (4) şi ale art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 20 şi 21 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 14 alin. (4) - Suspendarea executării actului: „(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.";

-Art. 15 - Solicitarea suspendării prin acţiunea principală: „(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepţiei consideră că textele de lege pre-citate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 129 - Folosirea căilor de atac.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Faptul că recursul nu este suspensiv de executare nu lipseşte de eficienţă această cale de atac. Recursul reprezintă acel mijloc legal care constă în posibilitatea sesizării unei instanţe judecătoreşti de grad superior în vederea verificării temeiniciei şi legalităţii unei hotărâri judecătoreşti, fără ca trăsătura esenţială a acestuia să fie suspendarea de drept a executării. Aşadar, nu se poate susţine încălcarea prevederilor art. 129 din Constituţie, referitoare la folosirea căilor de atac.

In ceea ce priveşte contextul reglementării dispoziţiilor art. 14 alin. (4) şi ale art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, criticate, Curtea constată că lipsirea recursului de efectul suspensiv este pe deplin justificată prin natura cauzelor supuse soluţionării şi prin faptul că, potrivit art. 14 alin. (1) din lege, suspendarea executării actului administrativ contestat este dispusă de instanţa judecătorească „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente". Necesitatea şi importanţa acordării acestei suspendări a executării sunt demonstrate şi de faptul că, în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol 14, „instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor", precum şi de aceea că hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Mai mult, simpla introducere a recursului, cu efectul suspendării de drept a hotărârii de suspendare a executării actului, ar putea deschide calea unor abuzuri ori ar încuraja uzitarea acestei căi de atac cu rea intenţie sau în sens şicanatoriu şi, oricum, ar lipsi de raţiune şi finalitate prevederile art. 14 şi ale art. 15 din Legea nr. 554/2004, care reglementează suspendarea executării actului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (4) şi ale art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Satu Mare în Dosarul nr. 3.693/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi