DECIZIE Nr. 75
din 5 noiembrie 2007
cu privire la compunerea
termenului de incercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei
aplicate minorului, conform dispozitiilor art. 110 sau ale art. 86 2 din Codul
penal.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 545 din 18 iulie 2008
Dosar nr. 46/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
compunerea termenului de incercare al suspendarii sub
supraveghere a executarii pedepsei aplicate minorului, conform dispozitiilor
art. 110 sau ale art. 86 2 din Codul penal.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 75 de
judecători din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail
Niţu, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că în
cazul suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub
control, aplicată minorului, termenul de încercare se va stabili în
conformitate cu dispoziţiile art. 110 din Codul penal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în
interesul legii, constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti nu există un
punct de vedere unitar referitor la stabilirea termenului de încercare al
suspendării sub supraveghere sau sub control a executării pedepselor aplicate
minorilor, în legătură cu problema dacă în aceste cazuri sunt aplicabile
dispoziţiile art. 110 din Codul penal sau ale art. 862 din acelaşi cod.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că
minorilor cărora li s-au stabilit pedepse cu suspendarea executării acestora
sub supraveghere le sunt aplicabile dispoziţiile art. 862 din Codul penal.
Alte instanţe, dimpotrivă, au decis că în cazul
aplicării faţă de infractorii minori a unor pedepse cu suspendarea executării
sub supraveghere sau sub control, termenul de încercare trebuie stabilit în
condiţiile prevăzute în art. 110 din Codul penal.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Regimul sancţionator penal al minorilor, bazându-se pe
un tratament adecvat dezvoltării lor fizice şi psihice, caracterizat de
atenuarea răspunderii penale, include în mod firesc, în cadrul operaţiunii de
individualizare judiciară a pedepselor, unele modalităţi neprivative de
libertate care, asociate cu măsurile specifice de control şi supraveghere, pot contribui în mare măsură la reeducarea
acestora, evitându-se mediul penitenciar.
Ca urmare, pentru infractorii minori sunt aplicabile
dispoziţii ce derogă de la dreptul comun, între acestea fiind şi aceea care, în
cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei ori al suspendării
executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, se referă la durata
termenului de încercare, ale cărui componente au o întindere mai redusă decât
aceea prevăzută în reglementarea generală, pentru
majori.
In acest sens este de reţinut că, potrivit art. 110 din
Codul penal, „în caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicate
minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la
care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de
instanţă", iar „dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare
este de 6 luni".
Este adevărat că prin art. 1101 din Codul penal, reglementându-se
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control pentru minori,
nu s-a mai prevăzut un alt termen de încercare în cazul minorilor faţă de care
se ia o atare măsură, aşa cum s-a instituit în reglementarea generală,
aplicabilă majorilor, prin art. 862 din acelaşi cod.
Or, această lipsă de reglementare a termenului de
încercare aplicabil minorilor în cazul suspendării executării pedepsei sub
supraveghere sau sub control judiciar nu poate fi suplinită prin preluarea termenului din reglementarea
generală, pe care o conţine art. 862 alin. 1 din Codul penal, cât timp ea nu răspunde cerinţei de
diferenţiere pe care o impune tratamentul penal specific pentru minori.
Sub acest aspect nu se poate ignora că întregul sistem
sancţionator penal este caracterizat de un tratament juridic pregnant mai blând
pentru minori, firesc pentru orice stat de drept care, prin normele şi măsurile
pe care le adoptă, urmăreşte să asigure în primul rând reeducarea şi
reîncadrarea lor în societate.
De aceea, din moment ce, potrivit art. 1101
alin. 1 din Codul penal, supravegherea minorului de
către o persoană sau instituţie, dintre cele la care se referă art. 103 din
acelaşi cod, ori stabilirea pentru el a uneia sau mai multor obligaţii este
susceptibilă a fi aplicată pe durata termenului de încercare la care se referă
art. 110 din Codul penal, este evident că şi modul de calcul al termenului de
încercare nu poate fi într-un astfel de caz decât cel aplicabil minorilor în
raport cu dispoziţiile generale referitoare la suspendarea condiţionată a
executării pedepsei.
De altfel, este de observat că în legătură cu aplicarea
corespunzătoare a altor dispoziţii, pe care le conţine art. 1101 din Codul penal, privind
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, acestea nu
includ referiri şi la dispoziţiile art. 862 alin. 1 din Codul penal, ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a
considerat că reglementările date prin acest ultim text de lege ar fi
aplicabile şi în cazul minorilor.
Aşa fiind, se impune să se constate că durata
termenului de încercare, în cazul minorului faţă de care se dispune suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, nu poate fi determinată
decât în conformitate cu prevederile art. 110 din Codul penal, iar nu potrivit
reglementării cu aplicare generală prevăzute la art. 862 alin. 1 din Codul penal, prin care este stabilit un termen excesiv
de lung, ce depăşeşte în mod vădit intervalul de timp necesar reeducării unui
minor în privinţa căruia s-a apreciat că i se poate asigura reeducarea şi în
condiţiile unei astfel de măsuri.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi
ale art. 4142 din
Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a
se stabili că dispoziţiile art. 1101 alin. 1 din Codul penal se interpretează în sensul că, în cazul
suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control
aplicate inculpatului minor, instanţa va stabili un termen de încercare în
condiţiile art. 110 din acelaşi cod, iar nu potrivit art. 862 alin. 1 din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Dispoziţiile art. 1101 alin. 1 din Codul penal se
interpretează în sensul că în cazul suspendării executării pedepsei închisorii
sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanţa va stabili
un termen de încercare în condiţiile art. 110 din acelaşi cod, şi nu potrivit
art. 862 alin. 1 din
Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei