DECIZIE Nr.
745 din 26 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale si a prevederilor art. 29 alin. (6) teza intai
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 954 din 27 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Uton" - S.A. din Oneşti în
Dosarul nr. 675/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc
părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 675/2006, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Uton" - S.A. din Oneşti.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine că prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 45 - Libertatea
economică şi art. 135 - Economia, deoarece creează o stare de nesiguranţă a
acţionarilor în ceea ce priveşte funcţionarea normală a unei societăţi
comerciale, prin aceea că orice hotărâre a adunării generale a acţionarilor
poate fi desfiinţată oricând, pentru motive de nulitate absolută, cu consecinţa
desfiinţării tuturor actelor subsecvente acesteia.
In ceea ce priveşte art. 29 alin. (6) teza întâi din
Legea nr. 47/1992, se arată că acestea contravin dispoziţiilor art. 146 lit. d)
din Constituţie, în temeiul cărora Curtea Constituţională este singura
competentă să se pronunţe asupra excepţiilor de neconstitutionalitate.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit
motivării acesteia, îl reprezintă prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.066
din 17 noiembrie 2004, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (6) teza întâi din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 643 din 16 iulie 2004, potrivit cărora:
- Art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990: „Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune
este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană
interesată. ";
- Art. 29 alin. (6)
teza întâi din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia
este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa
respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale. (...)"
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 44
alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi a
dreptului de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică, art. 53 -
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 -
Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 - Infăptuirea justiţiei,
art. 135 - Economia şi art. 146 lit. d) privind atribuţia Curţii
Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind
legile şi ordonanţele.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Prevederile art. 132 alin.
(3) din Legea nr. 31/1990 au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale
invocate şi în prezenta cauză şi cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 370 din 4 mai 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 30 mai 2006, Curtea a respins excepţia şi a statuat că
prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din
Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, sunt în
deplină conformitate cu art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, asigurând posibilitatea oricărei persoane
interesate de a se adresa justiţiei atunci când se încalcă dispoziţiile imperative ale legii.
In ceea ce priveşte susţinerile autoarei excepţiei, în
prezenta cauză, privind îngrădirea dreptului de proprietate al acţionarilor
unei societăţi comerciale şi a libertăţii economice, în general, prin
exercitarea unor acţiuni abuzive, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută nicio
contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 44 alin. (1)
teza întâi şi ale art. 45 din Constituţie, deoarece instanţa de judecată decide
asupra legalităţii şi temeiniciei acţiunilor în justiţie, fiind astfel
ocrotite, prin lege, numai interesele legitime.
Argumentele ce au stat la baza respingerii ca
neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate sunt valabile şi în prezenta
cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
De asemenea, în prezenta cauză, autoarea excepţiei
invocă şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 24 -
Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 -
Infăptuirea justiţiei, fără a arăta în ce constă contrarietatea dintre textul
de lege criticat şi dispoziţiile din Legea fundamentală.
Curtea constată că prevederile legale criticate,
instituind o consacrare legală a regimului juridic al nulităţii absolute, prin
legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate de a ataca
hotărârea adunării generale a acţionarilor, atunci când prin aceasta se încalcă
o dispoziţie legală imperativă de interes public, nu contravin sub niciun
aspect dispoziţiilor constituţionale invocate.
II. Referitor la excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr.
47/1992, Curtea constată că s-a mai pronunţat prin mai multe decizii asupra
acestui text de lege, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea
fundamentală invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 323 din 18
aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 8 mai 2006, a statuat că
prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe
care instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate
este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care,
potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat
de Curtea Constituţională, ca unică autoritate de jurisdicţie constituţională.
Această procedură nu permite însă instanţei judecătoreşti să respingă sau să
admită excepţia de neconstituţionalitate, ci doar să se pronunţe asupra
oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea acesteia, cum,
de altfel, a procedat instanţa de judecată şi în prezenta cauză.
Neintervenind elemente noi care să conducă la o
reconsiderare a jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele pronunţate în
decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale şi a prevederilor art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Uton" - S.A. din Oneşti în Dosarul nr. 675/2006
al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie