DECIZIE Nr. 74
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 si art. 21 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 148 din 1 martie 2011
Ion Predescu - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Marieta Safta -
prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 si art. 21 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie
ridicata de Ionel Ovidiu Galan în Dosarul nr. 3.073/200/2009al Judecatoriei
Buzau - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare este legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, invocând
jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine
urmatoarele: Prin Incheierea din 4 mai 2010, pronuntata în Dosarul nr.
3.073/200/2009, Judecatoria Buzau - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 si
art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contraventiilor, exceptie ridicata de Ionel Ovidiu Galan.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esenta, ca textele de lege criticate încalca
prezumtia de nevinovatie si principiul statului de drept, deoarece organul
constatator este liber sa constate contraventiile, sa stabileasca vinovatia si
sa aplice sanctiunile potrivit unei competente foarte largi, fiind scutit apoi
de orice sarcina a probarii acuzatiilor si sanctiunilor îndreptate împotriva
contravenientului. Insusi contravenientul trebuie sa îsi probeze în fata
instantei nevinovatia, desi constitutional ar fi ca organul constatator sa faca
acest lucru.
Judecatoria Buzau - Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata,
invocând si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintii Camerelor Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 15 si
art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contraventiilor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
180/2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22
aprilie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, având urmatorul
cuprins:
- Art. 15: „(1) Contraventia se constata printr-un
proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care
stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite în mod generic agenti
constatatori.
(2) Pot fi agenti constatatori: primarii, ofiterii si
subofiterii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, special
abilitati, persoanele împuternicite în acest scop de ministri si de alti
conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti
ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului
Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute în legi speciale.
(3) Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului
Administratiei si Internelor constata contraventii privind: apararea ordinii
publice; circulatia pe drumurile publice; regulile generale de comert;
vânzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare,
tigarilor si bauturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin
lege sau prin hotarâre a Guvernului.";
-Art. 21 alin. (1): „(1) In cazul în care prin actul
normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel,
agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si
sanctiunea."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca
prin dispozitiile legale criticate sunt încalcate prevederile constitutionale
ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber
la justitie si ale art. 24 privind dreptul la aparare.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a
fost formulata, Curtea constata ca în jurisprudenta sa a mai examinat
constitutionalitatea acelorasi texte de lege, în raport cu critici similare. In
acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.451 din 4 noiembrie 2010, publicata
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, sau
Decizia nr. 495 din 20 aprilie 2010, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 403 din 17 iunie 2010, prin care Curtea a respins
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege criticate, retinând
ca, pe tot parcursul solutionarii plângerii îndreptate împotriva
procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, contravenientul
poate sa îsi exercite neîngradit dreptul la aparare. Tot astfel, prin Decizia
nr. 520 din 8 mai 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea a retinut, în esenta, ca alin. (1) al art. 34
din ordonanta „stabileste, fara distinctii, ca instanta competenta sa solutioneze
plângerea verifica daca aceasta a fost introdusa în termen, îl asculta pe cel
care a facut-o si pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33
din ordonanta, si organul care a aplicat sanctiunea, administreaza orice alte
probe prevazute de lege, necesare în vederea verificarii legalitatii si
temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii
stabilite, precum si asupra masurii confiscarii. Dispozitiile alin. (2) al art.
34 din ordonanta prevad ca hotarârea judecatoreasca prin care s-a solutionat
plângerea poate fi atacata cu recurs, fara ca motivarea acestuia sa fie
obligatorie. De asemenea, pe tot parcursul solutionarii plângerii îndreptate
împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, atât
la instanta de fond, cât si în recurs, contravenientul poate sa îsi exercite
fara nicio restrictie dreptul la aparare".
Cât priveste sarcina probei în procedura reglementata de
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 1.096 din 8
septembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695
din 15 octombrie 2009, ca „procesul-verbal de constatare si sanctionare a
contraventiei se bucura de prezumtia de legalitate, însa, atunci când este
formulata o plângere împotriva acesteia, este contestata chiar prezumtia de
care se bucura. In acest caz, instanta de judecata competenta va administra
probele prevazute de lege, necesare în vederea verificarii legalitatii si
temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sa îsi
demonstreze propria nevinovatie, revenind instantei de judecata obligatia de a
administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflarii adevarului. Chiar
daca art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozitiile
Codului de procedura civila, instantele de judecata nu pot face aplicarea
stricta a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contra, chiar
ele trebuie sa manifeste un rol activ pentru aflarea adevarului din moment ce
contraventia intra sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate
sustine rasturnarea sarcinii probei".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa
determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntata anterior de
Curte, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi mentin valabilitatea.
Pentru motivele mai sus aratate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 si art. 21 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
exceptie ridicata de Ionel Ovidiu Galan în Dosarul nr. 3.073/200/2009 al
Judecatoriei Buzau - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 27 ianuarie
2011.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta