DECIZIE Nr. 74 din 20 februarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului
unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000
privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 174 din 20 martie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania, exceptie ridicata de Chen Biping in Dosarul nr. 15.132/2001 al
Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta in materie a
Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
15.132/2001, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania. Exceptia a
fost ridicata de Chen Biping din China, contestator intr-o cauza civila ce are
ca obiect plangerea formulata impotriva unei hotarari a Oficiului National
pentru Refugiati prin care s-a respins cererea de acordare a statutului de
refugiat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
prin modificarile pe care Legea nr. 323/2001 le aduce art. 20 alin. (5) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, in sensul eliminarii caii de atac a
recursului impotriva hotararii instantei de solutionare a contestatiei privind
respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat de catre Oficiul
National pentru Refugiati, se incalca art. 24 din Constitutie, precum si art. 6
pct. 1 si pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale si art. 33 alin. 1 din Conventia de la Geneva din
1951 privind statutul refugiatilor. Astfel, arata ca, in sistemul judiciar
roman actele administrativ-jurisdictionale, asa cum este si hotararea Oficiului
National pentru Refugiati, sunt, de regula, supuse controlului de legalitate cu
un dublu grad de jurisdictie, recursul fiind "o garantie a dreptului de
aparare", care "da partilor certitudinea ca, daca totusi hotararea
pronuntata e gresita, va putea fi desfiintata si dreptul partilor nu este
compromis prin pronuntarea unei hotarari nelegale si netemeinice".
Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti apreciaza ca exceptia este neintemeiata.
In acest sens, considera ca garantiile generale si speciale instituite de art.
6 pct. 1 si pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale nu presupun si nu au legatura cu dreptul la recurs.
In acelasi sens este invocat si art. 2 din Protocolul nr. 7 la conventia mai
sus amintita, care consacra, cu caracter de exceptie, dreptul la dublul grad de
jurisdictie doar in materie penala, astfel incat acesta nu este aplicabil si
altor ramuri de drept decat in masura prevederii sale de catre legiuitor, in
conformitate cu art. 128 din Constitutie. De asemenea, considera ca prevederile
art. 33 alin. 1 din Conventia de la Geneva din 1951 nu sunt incidente in cauza.
Instanta mai retine ca, desi este indepartata calea de atac a recursului,
dreptul de aparare se poate exercita pe tot parcursul procedurii accelerate,
prin dreptul petentului de a fi asistat sau reprezentat de un avocat, de a i se
asigura in mod gratuit un interpret, de a fi consiliat si asistat de un
reprezentant al organizatiilor neguvernamentale, de a fi informat cu privire la
drepturile si obligatiile pe care le are.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca fiind neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate.
Astfel, sustine ca, in conformitate cu principiul consacrat de art. 125 alin.
(3) din Constitutie, plenitudinea de jurisdictie a instantei de judecata nu
poate fi apreciata decat in limitele stabilite prin lege si, in consecinta,
aceasta nu poate fi abilitata sa acorde ea insasi statutul de refugiat,
substituindu-se autoritatii administrative, fara a se incalca astfel unul
dintre principiile statului de drept, si anume cel al separatiei puterilor. In
sustinerea acestei opinii este invocata si Decizia nr. 261/2000 a Curtii
Constitutionale, precum si acquisul comunitar, prin Rezolutia Consiliului de
Ministri din 30 noiembrie 1992 si 1 decembrie 1992 si Rezolutia Consiliului de
Ministri al statelor membre ale Comunitatii Europene privind cererile vadit
nefondate de acordare a statutului de azilant. Guvernul mai retine ca textele
legale criticate nu infrang dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale invocate in sustinerea exceptiei de
neconstitutionalitate si nu au legatura cu art. 33 alin. 1 din Conventia de la
Geneva din 1951.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
In conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, Curtea Constitutionala a solicitat punctul de vedere al Avocatului
Poporului.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. Apreciaza ca inlaturarea caii de atac a recursului prin textele
legale criticate nu infrange dreptul la aparare consacrat de art. 24 din
Constitutie, atata vreme cat strainul are dreptul, pe intreaga durata a
procedurii accelerate, de a fi asistat sau reprezentat de un avocat. De
asemenea, arata ca nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 6 pct. 1 si pct. 3
lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, care nu au legatura cu dreptul la recurs, si nici cele ale art.
33 alin. 1 din Conventia de la Geneva din 1951, acestea din urma nefiind
incidente in cauza. In acelasi sens este exprimata opinia si cu privire la
presupusa incalcare a art. 20 din Constitutie, care nu poate fi retinuta,
deoarece acesta nu consacra vreun drept sau vreo libertate, ci stabileste, in
materia drepturilor omului, prioritatea reglementarilor internationale, la care
Romania este parte, fata de legislatia interna.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2,
3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile
articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, lege
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27 iunie
2001.
Dispozitiile legale criticate au urmatoarea redactare:
"ARTICOL UNIC
Se aproba Ordonanta Guvernului nr. 102 din 31 august 2000 privind statutul
si regimul refugiatilor in Romania, adoptata in temeiul art. 1 lit. G pct. 2
din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie
2000, cu urmatoarele modificari:
1. Alineatul (5) al articolului 20 va avea urmatorul cuprins:
<<(5) Hotararea instantei este definitiva si irevocabila.>>
2. Alineatul (6) al articolului 20 se abroga.
3. Alineatul (6) al articolului 21 va avea urmatorul cuprins:
<<(6) In cazul prevazut la alin. (5) lit. a) hotararea instantei este
definitiva si irevocabila.>>"
In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege se invoca
incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 24, potrivit carora:
"(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, mai sunt invocate urmatoarele prevederi din reglementari
internationale:
Art. 6. pct. 1 si pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: "1. Orice persoana
are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen
rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala,
instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si
obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii
in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata
in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si
publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in
interesul moralitatii, al ordinii publice, ori al securitatii nationale intr-o
societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii
private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut
necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea
ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. [...]
3. Orice acuzat are, in special, dreptul: [...]
c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si,
daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi
asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele
justitiei o cer;"
Art. 33. alin. 1 din Conventia privind statutul refugiatilor, incheiata la
Geneva la 28 iulie 1951, referitor la: "Interdictia de expulzare si
returnare.
1. Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, in nici un fel un
refugiat peste frontierele teritoriilor unde viata sau libertatea sa ar fi
amenintate pe motiv de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit
grup social sau opinii politice."
Examinand exceptia, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai
fost supuse controlului Curtii Constitutionale care, prin numeroase decizii, a
constatat ca sunt constitutionale. Astfel, Curtea a retinut ca modificarile
aduse art. 20 alin. (5) si art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000, prin pct. 1 si 3 ale articolului unic din Legea nr. 323/2001, nu au
nici o legatura cu dreptul la aparare si nu ingradesc in nici un fel
exercitarea acestui drept. Faptul ca hotararea instantei de judecata este
definitiva si irevocabila nu inseamna ca autorul exceptiei este lipsit de
dreptul la aparare. Potrivit prevederilor constitutionale ale art. 128,
impotriva hotararilor judecatoresti, caile de atac pot fi exercitate de partea
interesata si de Ministerul Public numai in conditiile legii, legiuitorul
putand institui reguli speciale de procedura in considerarea unor situatii
deosebite, asa cum, de altfel, este situatia refugiatilor in Romania. In acest
sens este, de exemplu, Decizia nr. 261/2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 174 din 5 aprilie 2001.
Referitor la prevederile cuprinse in Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, si anume cele care privesc procesul
echitabil si dreptul persoanei de a se plange unei instante, Curtea retine ca
textele legale criticate de autorul exceptiei nu opresc, in realitate, partile
interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se
prevala de toate garantiile procesuale caracteristice unei societati
democratice si unui proces echitabil.
In sfarsit, dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate sunt in deplina concordanta si cu prevederile din
Conventia privind statutul refugiatilor, incheiata la Geneva in 1951, referitoare
la interdictia de expulzare si returnare. Statutul de refugiat se acorda numai
in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si conventiilor internationale
la care Romania este parte.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (1) si (6), al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic
din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000
privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Chen
Biping in Dosarul nr. 15.132/2001 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 februarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman