DECIZIE Nr.
736 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3)
lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 465 din 7 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Wu Xiaoxia în Dosarul nr.
4.282/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că nu au fost relevate elemente
noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei prin care Curtea
Constituţională a constatat conformitatea textului de lege criticat cu
prevederile din Legea fundamentală invocate şi de autorul prezentei excepţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.282/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Wu Xiaoxia într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate
împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări de returnare a acesteia şi
de respingere a cererii de prelungire a dreptului de şedere în România în
scopul desfăşurării de activităţi comerciale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate „sunt lipsite
de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în
înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor
Omului". Arată că prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei
creează condiţiile pentru ca „Oficiul Român pentru Imigrări să aprecieze pe
baza unor criterii aleatorii şi arbitrare dacă activitatea societăţii
comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri şi, în
consecinţă, să prelungească sau să refuze prelungirea dreptului de şedere al
solicitantului". Mai susţine că acestea au un caracter „redundant şi
foarte vag", întrucât nu precizează cu privire la documentele necesare şi
la criteriile de evaluare, astfel încât reclamantul să aibă „o indicare precisă
asupra normelor aplicabile în situaţia sa".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5
iunie 2008, care au următorul conţinut:
- Art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b): „(2)
Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă
străinul îndeplineşte următoarele condiţii:
a) activitatea societăţii comerciale se desfăşoară
în conformitate cu planul de afaceri; [...]
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în prezentul
articol se face cu următoarele documente: [...]
b) documentele care atestă că activitatea se
desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri."
In opinia autorului excepţiei, prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi
celor ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la protecţia dreptului de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate, prin raportare
la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale şi din perspectiva unor
critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 159 din 10 februarie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009, sau
Decizia nr. 278 din 26 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, Curtea a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2)
lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată prin
deciziile amintite şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin
valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Wu Xiaoxia în Dosarul nr. 4.282/2/2009 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu