DECIZIE Nr.
733 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 si 244 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 578 din 31 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 244 şi 2441 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti
în Dosarul nr. 4/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din data de 20 februarie 2008,
pronunţată în Dosarul nr.4/42/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a
art.244 şi 2441 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale,
contravenind principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât
împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de
suspendare a judecării cauzei nu poate fi exercitată calea de atac decât odată
cu fondul, spre deosebire de încheierea prin care se admite o astfel de cerere,
care poate fi atacată separat. Or, o atare împrejurare este de natură a crea o
situaţie discriminatorie între părţile aflate în proces, ceea ce contravine
prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, ceea ce diferă între cele
două situaţii - a admiterii cererii de suspendare şi a respingerii acesteia -
fiind doar momentul în care se poate exercita calea de atac împotriva respectivei
soluţii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 244 şi 2441 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:
- Art. 244: „Instanţa poate
suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în
parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte
judecăţi;
2. când s-a început urmărirea penală pentru o
infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să
se dea.
Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată
în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.";
- Art. 2441: "Asupra
suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care
poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în
recurs.
Recursul se poate declara cât timp durează
suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care
s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi a cetăţenilor şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie
şi dreptul la un proces echitabil.
Cu privire la dispoziţiile art. 244 din Codul de
procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, statuând
că, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului
judecăţii, instanţa este
chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru
tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea
judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept
care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să-i permită
acestuia să îşi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de
exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât
în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2441 din Codul de procedură civilă,
Curtea constată, de asemenea, că s-a mai pronunţat asupra unei atare critici.
Astfel, prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, Curtea a reţinut că textul de lege
criticat nu conţine nicio dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit -
constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea
judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care
s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - fiind
determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite,
ambele fiind determinate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate
pe rolul instanţelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu
contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacă încheierea de
respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea
poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din
Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.
Atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor amintite
sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 244 şi 2441 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4/42/2007 al
Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu