DECIZIE Nr. 73 din 26 februarie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 262 din 25 martie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Onedil" -
S.A. din Onesti in Dosarul nr. 5.250/2003 al Tribunalului Bacau - Sectia
comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Presedintele dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 474C/2003, care are
ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1)
din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Lactoval" - S.R.L. din
Suceava in Dosarul nr. 14/F/2003 al Tribunalului Suceava - Sectia comerciala si
de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor sus-mentionate,
avand in vedere continutul similar al exceptiilor ridicate. Reprezentantul
Ministerului Public arata ca este de acord cu conexarea.
Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992,
republicata, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila,
dispune conexarea Dosarului nr. 474C/2003 la Dosarul nr. 445C/2003, care este
primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiata, apreciind ca dispozitiile criticate nu contravin prevederilor
constitutionale, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale,
si anume Decizia nr. 202/2000.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 septembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 5.250/2003
si prin Incheierea din 30 septembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 14/F/2003,
Tribunalul Bacau - Sectia comerciala si de contencios administrativ si,
respectiv, Tribunalul Suceava - Sectia comerciala si de contencios
administrativ au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, respectiv a art. 29 alin. (1) din
aceeasi lege. Exceptiile au fost ridicate de Societatea Comerciala
"Onedil" - S.A. din Onesti si, respectiv, de Societatea Comerciala
"Lactoval" - S.R.L. din Suceava in cadrul unor cauze comerciale avand
ca obiect cererile de deschidere a procedurii falimentului acestora.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) si
(2) teza intai, art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (6)
din Constitutie, intrucat creeaza un regim preferential unor categorii de
creditori in detrimentul altora si, evident, "cu incalcarea drepturilor
debitorului". Procedura speciala de executare silita, prevazuta de Legea
nr. 64/1995, incalca dreptul de proprietate al debitorului, in special dreptul
de dispozitie. Considera ca prin restrangerea exercitiului dreptului
debitorului de a-si conduce activitatea si de a-si administra bunurile
"sunt afectate implicit si principiile constitutionale ale libertatii
comertului si inviolabilitatii proprietatii, operand o indisponibilizare
abuziva a bunurilor, care afecteaza in esenta dreptul de proprietate al
debitorului". De asemenea, se arata ca dispozitiile art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 64/1995 incalca dreptul de proprietate al debitorului, deoarece orice
creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila, are posibilitatea de a
trece peste vointa debitorului de a utiliza propriul patrimoniu dupa cum
considera de cuviinta. Prin omiterea unor situatii de forta majora ce au
determinat pieirea bunului sau imposibilitatea utilizarii conform scopului si
care ar fi condus la exonerarea obligatiei de plata a debitorului, textul de
lege criticat nu asigura garantarea dreptului de proprietate si nesocoteste
obligatia statului de a asigura libertatea comertului, creand posibilitatea
introducerii fara restrictii a unor cereri de lichidare a comerciantilor, cu
consecinta eliminarii acestora din viata economica.
Tribunalul Bacau - Sectia comerciala si de contencios administrativ
(judecatorul-sindic) apreciaza ca dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995
sunt constitutionale. Valorificarea bunurilor din patrimoniul debitorului, in
faza de lichidare, se face in baza unor dispozitii legale, iar nu la
intamplare, aceasta forma de executare silita inscriindu-se in sfera
limitarilor si restrictiilor prevazute de lege cu privire la exercitiul
dreptului de proprietate.
Tribunalul Suceava - Sectia comerciala si de contencios administrativ
(judecatorul-sindic) apreciaza ca dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.
64/1995 trebuie coroborate cu prevederile introductive ale Legii nr. 64/1995,
care consfintesc conditiile necesare privitoare la debitor pentru a putea fi
deschisa procedura prevazuta de acest act normativ. Se apreciaza ca este
necesar ca persoana sa se afle in "insolventa", stare ce nu trebuie
confundata cu simplul refuz al unor plati, in baza unor exceptii pe care
debitoarea le socoteste, cu buna-credinta, intemeiate [art. 29 alin. (2) din
Legea nr. 64/1995]. Astfel, debitoarea are posibilitatea contestarii atat a
pretinsei stari de insolventa invocate de creditor, cat si posibilitatea
invocarii exceptiilor pe care se intemeiaza neexecutarea obligatiei de plata.
In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor referitoare la libertatea
comertului, se apreciaza ca Legea nr. 64/1995, in ansamblul sau, are ca scop asanarea
relatiilor de afaceri si pastrarea in acest mediu doar a comerciantilor care
dovedesc adaptarea la economia de piata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata nu este
intemeiata, prevederile constitutionale invocate nefiind incalcate. Arata, in
acest sens, ca procedura reglementata de Legea nr. 64/1995 "reprezinta un
mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a executat de bunavoie
obligatiile de plata, procedura care inceteaza in cazul in care creantele au
fost acoperite in totalitate". Executarea silita a bunurilor debitorului
se inscrie in sfera limitarilor si restrictiilor prevazute de lege cu privire
la exercitiul dreptului de proprietate, acest drept consacrat de art. 44 si 136
din Constitutia republicata nefiind atins in esenta sa. Totodata arata ca
dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 trebuie coroborate cu
prevederile art. 2 din Legea nr. 64/1995, care consfintesc conditiile necesare
privitoare la debitor pentru a putea fi deschisa procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului. Introducerea cererii de deschidere a procedurii
prevazute de Legea nr. 64/1995 nu determina in mod automat restrangerea
exercitiului unor drepturi ale debitorului sau executarea silita a debitorului,
ci este inceputul unei proceduri de reorganizare judiciara administrata de
judecatorul-sindic, prin care dreptul de proprietate al debitorului nu este
afectat in nici un fel. De asemenea, arata ca dispozitiile constitutionale
referitoare la libertatea comertului nu sunt incalcate, deoarece scopul Legii
nr. 64/1995 este tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului
debitorului aflat in incetare de plati, precum si pastrarea in cadrul mediului
de afaceri doar a comerciantilor care dovedesc adaptarea la economia de piata.
Prin instituirea textului de lege criticat se realizeaza respectarea intocmai a
obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei
loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de protectie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii
Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului,
rapoartele intocmite de judecatorii-raportori, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia republicata, precum si celor ale
art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608
din 13 decembrie 1999, dispozitii care au fost modificate prin art. I pct. 30
din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 (publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002), aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 82/2003 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003), dispozitii care au urmatorul continut:
- Art. 29: "(1) Orice creditor care are o creanta certa, lichida si
exigibila poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care,
timp de cel putin 30 de zile, a incetat platile, in urmatoarele conditii:
a) daca creanta izvoraste din raporturi de munca sau raporturi
obligationale civile, creanta trebuie sa aiba un cuantum superior valorii
insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si
calculate la data formularii cererii introductive;
b) in celelalte cazuri creanta trebuie sa aiba un cuantum superior
echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formularii
cererii introductive;
c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii
mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie
superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in
conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.
(2) Simplul refuz al unor plati, in baza unor exceptii pe care debitorul le
socoteste, cu buna-credinta, intemeiate, nu constituie o dovada a starii de
insolventa.
(3) Camerele de comert si industrie teritoriale si asociatiile cooperatiste
teritoriale, respectiv nationala, vor putea introduce cerere impotriva
debitorului care, potrivit datelor de care acestea dispun, se afla intr-o
situatie notorie de insolventa."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia
apreciaza ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor
constitutionale ale art. 41 alin. (1) si alin. (2) teza intai, art. 49, art.
134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (6), dispozitii care, in urma
revizuirii si republicarii Constitutiei Romaniei in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 44 alin. (1)
si alin. (2) teza intai, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. a), respectiv art.
136 alin. (5), avand urmatorul continut:
- Art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai: "(1) Dreptul de
proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. [...]";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure: a)
libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in
conditiile legii organice."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile
art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, fac parte din cap. III "Procedura", sectiunea 1
"Cererile introductive", subsectiunea 2 "Cererile creditorilor
ori ale camerelor de comert si industrie teritoriale" si prevad conditiile
in care un creditor poate introduce la tribunalul in a carui raza teritoriala
isi are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizarii
judiciare sau a falimentului unui debitor persoana juridica.
Scopul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului este, potrivit art. 2 din aceeasi lege, republicata, instituirea
unei proceduri pentru plata pasivului debitorului in incetare de plati, fie
prin reorganizarea intreprinderii si activitatii acestuia sau prin lichidarea
unor bunuri din averea lui pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment.
Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului reglementata de Legea nr. 64/1995
este una speciala, prin care nu se urmareste, ca in dreptul comun, stabilirea
existentei unui drept de creanta si a obligatiei corelative de plata, ci
executarea unor creante certe, lichide si exigibile fata de un debitor care nu
numai ca nu-si indeplineste de bunavoie obligatia de plata, ci se afla, timp de
cel putin 30 de zile, in incetare de plata, deci in stare de insolventa.
Astfel, Curtea retine ca dreptul formularii cererii introductive pentru
declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului a fost
conditionat de caracterul creantelor si de cuantumul minim al acestora, pentru
a impiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, in cadrul procedurii
speciale, pentru orice creanta si in orice valoare nesemnificativa. Ca atare,
contrar sustinerilor autorilor exceptiei, numai creditorii care indeplinesc
toate conditiile prevazute de dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995,
republicata, pot formula in fata instantei de judecata o cerere de deschidere a
procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului unui debitor care, de
asemenea, se incadreaza in conditiile prevazute de aceleasi dispozitii legale.
Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizarii judiciare
sau a falimentului, creditorul trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si
exigibila, in cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro,
calculat la data formularii cererii introductive, iar debitorul trebuie sa fi
incetat platile timp de cel putin 30 de zile.
Totodata, Curtea retine ca procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 a fost
instituita de legiuitor ca un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a
indeplinit obligatiile de plata de bunavoie, iar dreptul de proprietate si
prerogativele sale, in special dreptul de dispozitie, trebuie exercitate in
conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.
Avand in vedere acestea, Curtea constata ca dreptul de proprietate privata,
prevazut de art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai si de art. 136 alin. (5),
nu este incalcat prin dispozitiile legale criticate.
Cu privire la pretinsa incalcare a art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constitutia republicata, Curtea constata ca si aceasta sustinere este
nefondata, intrucat scopul Legii nr. 64/1995 fiind tocmai instituirea unei
proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat in incetare de plati, prin
dispozitiile criticate se realizeaza respectarea intocmai a obligatiei statului
de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si
crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
productie.
Tinand cont de toate aceste considerente, nu se poate sustine o incalcare a
prevederilor art. 53 din Constitutia republicata, referitoare la restrangerea
exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
De asemenea, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate reprezinta
norme de procedura, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constitutia republicata, "Competenta instantelor judecatoresti si
procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", legiuitorul fiind
in drept sa stabileasca o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun,
in considerarea unor situatii speciale.
Referitor la continutul actual al dispozitiilor legale criticate, Curtea
s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 341 din 5 decembrie 2002, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003, statuand
ca acestea sunt constitutionale. Neexistand elemente noi de natura a determina
reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii
isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutia republicata, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Onedil" - S.A. din Onesti in Dosarul nr.
5.250/2003 al Tribunalului Bacau - Sectia comerciala si de contencios
administrativ si de Societatea Comerciala "Lactoval" - S.R.L. din
Suceava in Dosarul nr. 14/F/2003 al Tribunalului Suceava - Sectia comerciala si
de contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 februarie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiorean