Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Elisabeta Văcaru în Dosarul nr. 24.306/245/2014/a1 al Judecătoriei Iaşi şi care formează obiectul Dosarului nr. 511D/2015 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.104D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată de Oltiţa Manafu în Dosarul nr. 13.111/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia I civilă.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent învederează Curţii că, în ambele dosare, părţile Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară au transmis la dosar precizări, respectiv concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând, totodată, că aceasta nici nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 1.104D/2015 la Dosarul nr. 511D/2015, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, menţionând, în acest sens, că, prin Decizia nr. LXXII din 15 octombrie 2007, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:8. Prin Decizia civilă nr. 157 din 5 februarie 2015 şi prin Încheierea din 4 iunie 2015, pronunţate în Dosarul nr. 24.306/245/2014/a1 şi, respectiv, în Dosarul nr. 13.111/233/2014, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă şi Judecătoria Galaţi – Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Elisabeta Văcaru, respectiv Oltiţa Manafu, în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva unor încheieri de carte funciară. Curtea Constituţională a fost sesizată de Tribunalul Iaşi prin decizia prin care acesta a admis recursul declarat împotriva încheierii prin care Judecătoria Iaşi - instanţa învestită cu soluţionarea plângerii - a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat nu asigură egalitatea în faţa justiţiei, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi oficiile judeţene ale acesteia fiind favorizate, întrucât sunt exonerate de răspundere faţă de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului şi cărţii funciare, de vreme ce nu pot fi chemate în judecată, deşi prin atribuţiile lor administrative pot comite abuzuri cu efect de ingerinţă asupra dreptului de proprietate. Se arată, în acest sens, că, uneori, titularii drepturilor de proprietate sunt puşi în situaţia de a solicita rectificarea documentelor cadastrale şi acced cu dificultate la o soluţie favorabilă, mai ales atunci când terenurile fac obiectul unor contracte de vânzare. Se susţine, totodată, că justiţia nu poate obliga oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară să dea curs cererii de intabulare, întrucât judecata are loc fără citarea acestei autorităţi.10. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.11. Judecătoria Galaţi - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, precizând că, în funcţie de speţă, calitate procesuală pasivă într-o acţiune promovată împotriva încheierii registratorului-şef al oficiului de cadastru pot avea doar persoanele care au obţinut sau nu intabularea, înscrierea provizorie, notarea sau radierea unui drept imobiliar.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Avocatul Poporului apreciază că normele criticate dau expresie caracterului necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară, reglementată de Legea nr. 7/1996, fără să creeze discriminări între persoanele care se adresează Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, din moment ce acestea se aplică tuturor destinatarilor prevăzuţi în ipoteza normei.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise şi precizările depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, potrivit cărora „Soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară se face fără citarea oficiului teritorial". Ulterior ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, Legea nr. 7/1996 a fost din nou republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, textul criticat menţinându-şi conţinutul normativ şi regăsindu-se la acelaşi art. 32.17. În opinia autoarelor excepţiilor de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 148 alin. (2) care instituie principiul priorităţii prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Se invocă, de asemenea, şi Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea generală a discriminării.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a fost introdus în Legea nr. 7/1996 în anul 2010, după ce în 2007, ca urmare a interpretărilor divergente existente în jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti în ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat un recurs în interesul legii introdus în scopul stabilirii unei soluţii unitare la această problemă. Astfel, prin Decizia nr. LXXII din 15 octombrie 2007, Înalta Curte a statuat că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 adică cele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară.19. Prin decizia menţionată, Înalta Curte a confirmat soluţia acelor instanţe care au apreciat că, din moment ce în cauzele care au ca obiect plângeri formulate împotriva încheierilor de carte funciară instanţa nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierii date în cauză, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară.20. Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, a fost introdus art. 501, care, după republicarea Legii nr. 7/1996, a devenit art. 32, criticat în cauza de faţă.21. În vederea soluţionării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 29 din Legea nr. 7/1996, registratorul este învestit cu competenţa de a verifica îndeplinirea unor condiţii limitativ enumerate, referitoare la: respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea înscrisului; corectitudinea numelui sau denumirii părţilor şi menţionarea codului numeric personal sau, după caz, a numărului de identificare fiscală, codului de înregistrare fiscală ori codului unic de înregistrare; individualizarea imobilului printrun număr de carte funciară şi a unui număr cadastral sau topografic, după caz; existenţa unei traduceri legalizate, dacă actul nu este întocmit în limba română; existenţa, după caz, a unei copii a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului; existenţa dovezii achitării tarifului de publicitate imobiliară; îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competenţa registratorului.22. Din această enumerare rezultă că este vorba despre verificarea unor informaţii cu caracter obiectiv, care presupune activităţi de confruntare a actelor depuse de solicitant cu exigenţe legale clare, explicite şi a căror neîndeplinire apare cu uşurinţă ca evidentă. Aşadar, registratorul nu efectuează o analiză internă, subiectivă a cererii, ci se limitează la a cerceta dacă este întrunit un anumit set de condiţii, strict şi inechivoc prevăzute de lege.23. Potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum şi aceasta din urmă nu întrunesc condiţiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, va respinge cererea printr-o încheiere motivată. Aceeaşi soluţie va pronunţa şi în cazul în care se solicită înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau când nu sunt îndeplinite anumite condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare.24. Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, care se soluţionează prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Împotriva încheierii registratorului-şef, aceleaşi subiecte de drept menţionate pot formula plângere, care va fi soluţionată de judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul. Critica de neconstituţionalitate formulată în cauza de faţă vizează faptul că, la judecarea acestei plângeri, legea prevede că nu va fi citat oficiul teritorial de cadastru, ceea ce ar fi de natură, în opinia autoarelor excepţiei, să încalce egalitatea în faţa justiţiei, ca urmare a faptului că Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, precum şi oficiile teritoriale sunt exonerate de răspundere faţă de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului şi cărţii funciare.25. Faţă de cele mai sus prezentate, Curtea constată că nu poate reţine o asemenea susţinere, având în vedere că activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerinţe obiective, rolul acestora fiind de a conferi operaţiunii juridice încheiate de părţile raportului juridic generator de drepturi sau obligaţii susceptibile de a fi înscrise în cărţile funciare un anumit formalism, de natură să consolideze opozabilitatea acestuia faţă de terţi.26. Deşi înscrierea în cartea funciară are, potrivit art. 885 alin. (1) şi (2) din Codul civil, caracter constitutiv de drepturi, acest efect este, totuşi, consecinţa actului juridic încheiat de părţi, oficiul de cadastru nefiind parte în acest raport juridic. Ca atare, nu faţă de acesta ar urma să se stabilească un drept potrivnic cu prilejul soluţionării de către instanţă a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci numai împotriva persoanei care a fost anterior înscrisă ca titular al dreptului de proprietate. Prin urmare, cadrul procesual în care instanţa va soluţiona plângerea este configurat de coordonatele raportului de drept material dintre părţile actului juridic, instituţia care administrează cartea funciară fiind exterioară acestuia. De altfel, potrivit art. 893 lit. a) din Codul civil, înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea.27. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate de autoarele excepţiei. Astfel, nu se poate vorbi despre o poziţie privilegiată a oficiilor de cadastru, ca urmare a lipsei calităţii lor procesuale pasive în procesele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară. Principiul constituţional al egalităţii este aplicabil în situaţii identice sau similare, în situaţii juridice obiectiv diferite tratamentul este chiar necesar să fie diferit. Or, aşa cum rezultă din cele mai sus precizate, oficiile de cadastru nu pot fi puse, sub aspect procesual, pe poziţie de egalitate cu părţile din procesele respective.28. De asemenea nu este întemeiată nici critica în sensul că oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară nu sunt obligate să dea curs cererii de intabulare ca urmare a dispoziţiilor instanţei de judecată. Este de reţinut, sub acest aspect că, potrivit art. 31 alin. (6) din Legea nr. 7/1996, hotărârea judecătorească definitivă se comunică din oficiu biroului teritorial al oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară, de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului. Scopul acestei comunicări este, în mod evident, acela de a aduce la cunoştinţă oficiului de cadastru soluţia pronunţată de instanţă, pentru ca acesta să poată aduce la îndeplinire obligaţia stabilită în sarcina sa, în cazul în care aceasta a constatat nelegalitatea sau netemeinicia încheierii de carte funciară contestate.29. Nu în ultimul rând, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară ar fi exonerate de răspundere faţă de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului şi cărţii funciare, deşi prin atribuţiile lor administrative pot comite abuzuri cu efect de ingerinţă asupra dreptului de proprietate. În acest sens, Curtea observă că art. 915 din Codul civil reglementează răspunderea solidară a oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară de la locul situării imobilului şi a persoanei răspunzătoare de prejudiciul cauzat prin efectuarea de înscrieri inexacte în cartea funciară sau prin eliberarea de extrase de carte funciară cu omisiuni sau menţiuni greşite. Într-o asemenea situaţie, persoana prejudiciată se poate îndrepta atât împotriva funcţionarului public vinovat de producerea prejudiciului, cât şi împotriva oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară, dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elisabeta Văcaru în Dosarul nr. 24.306/245/2014/a1 al Judecătoriei Iaşi şi de Oltiţa Manafu în Dosarul nr. 13.111/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi Judecătoriei Galaţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu