DECIZIE Nr. 73
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor
masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 108 din 10 februarie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella
Motoc -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marieta Safta -
prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor
măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, excepţie
ridicată de Gheorghe Anghel în Dosarul nr. 5.565/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal sunt prezenţi autorul excepţiei,
precum şi partea Hassan Moussa Nasser Bogdady, lipsind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată.
Partea Hassan Moussa Nasser Bogdady
lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei.
Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 5.565/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23
din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a
finanţării actelor de terorism, excepţie ridicată de Gheorghe Anghel.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt
neconstituţionale, deoarece încalcă principiul de drept procesual penal non bis in idem, potrivit căruia nimeni
nu poate fi urmărit sau pedepsit încă o dată pentru aceeaşi faptă pentru care a
fost deja urmărit sau condamnat. Astfel, persoana considerată vinovată de
săvârşirea infracţiunii din care provin bunurile ce constituie obiect material
al infracţiunii de spălare de bani este cercetată şi urmărită încă o dată
pentru însuşirea aceloraşi bunuri. De altfel, prin reglementarea infracţiunii
de spălare de bani ca deţinere de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de
infracţiuni, pentru persoana ce a săvârşit fapta din care provin bunurile, de
fiecare dată, independent de orice împrejurare de fapt, vor exista două
infracţiuni, devenind imposibilă săvârşirea unei infracţiuni de rezultat contra
patrimoniului fără a i se alătura infracţiunea de spălare de bani. Se mai arată
că art. 23 alin. (5) permite stabilirea laturii subiective a infracţiunii pe
baza unor criterii insuficient determinate, respectiv „circumstanţe faptice
obiective". Această sintagmă nu este definită de legiuitor, fiind
lăsată la latitudinea organului care aplică norma, ceea ce poate da naştere la
arbitrar, ducând la imprevizibilitatea legii penale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate invocată în cauză. De altfel, prin Incheierea din 27
aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate invocată, sesizarea Curţii Constituţionale
realizându-se urmare admiterii de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a recursului declarat de
Gheorghe Anghel împotriva acestei din urmă încheieri, prin Decizia penală nr.
698R din 3 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.845/2/2010.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii Camerelor Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate fi
constituie dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 656/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, cu modificările
şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „(1) Constituie
infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12
ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în
scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în
scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin
bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a
provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii
bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din
săvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri,
cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
(2) Abrogat prin art. 34 din cap. VI al Legii nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea
criminalităţii organizate.
(3) Tentativa se pedepseşte.
(4) Dacă fapta a fost săvârşită de o persoana
juridică, pe lângă pedeapsa amenzii se aplică, după caz, una sau mai multe
dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 531 alin. (3) lit. a)-c) din Codul penal.
(5) Cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca elemente
ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanţele faptice
obiective."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 11, 20 şi 21, cu referire la dispoziţiile art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, precum şi la cele ale art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7
adiţional la aceeaşi convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale
criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul
pronunţării Deciziei nr. 299 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 295 din 6 mai 2010, şi Deciziei nr. 889 din 16
octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771
din 14 noiembrie 2007, Curtea a statuat că „nu poate fi reţinută critica
potrivit căreia art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 ar aduce atingere
prevederilor art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră
principiul non bis in idem, întrucât, pentru ca acest principiu de drept procesual penal să îşi
găsească aplicare, persoana în cauză trebuie să fi suferit o condamnare, să fi
fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta cu
privire la care este din nou urmărită sau judecată. In situaţia concursului de
infracţiuni, însă, infractorului i se aplică o pedeapsă principală, fără ca
prin aceasta să fie încălcate în vreun fel dispoziţiile art. 4 paragraful 1 din
Protocolul nr. 7 la Convenţie."
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (5) din
Legea nr. 656/2002, criticate sub aspectul lipsei de previzibilitate, se
constată că acestea stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului
penal al operaţiunilor săvârşite în legătură cu bunul sau sumele rezultate
dintr-o anumită infracţiune. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de
accesibilă şi de previzibilă, astfel încât să permită cetăţeanului să dispună
de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi
să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot
apărea. Astfel, în Hotărârea din 25 august 1998, pronunţată în cauza Hertel
împotriva Elveţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că
previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoţită de certitudini
absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o
rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de
situaţie. Există multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule
mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare depinde de practică, aşa cum
se întâmplă şi în cazul judecătorului român. Şi în Hotărârea din 25 noiembrie
1996, pronunţată în cauza Wingrove împotriva Marii
Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
decis că legea internă pertinentă care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe
cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite
persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist,
să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele
care pot rezulta dintr-un act determinat. Aşa fiind, o lege care atribuie o
putere de apreciere (cum este, în speţă, cazul autorităţilor chemate să aplice
legea) nu contravine, în principiu, acestei exigenţe.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru
instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de
terorism, excepţie ridicată de Gheorghe Anghel în Dosarul nr. 5.565/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie
2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta