DECIZIE Nr.
729 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990
privind registrul comertului si art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 422 din 24 iunie 2010
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerţului şi art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie invocată de Direcţia Generală a Finanţelor
Publice Vâlcea în Dosarul nr. 1.731/54/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia
comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
7.740D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu
cea ridicată în Dosarul nr. 7.739D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere similitudinea dintre obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele susmenţionate, din
oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 7.740D/2009 la Dosarul nr.
7.739D/2009.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 7.740D/2009 la Dosarul nr.
7.739D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierile din data de 6 octombrie 2009,
pronunţate în dosarele nr. 1.731/54/2009 şi nr. 1.730/54/2009, Curtea de
Apel Craiova - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerţului şi art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie invocată de Direcţia Generală a Finanţelor
Publice Vâlcea în cauze având ca obiect judecarea recursului împotriva unei
încheieri pronunţate de către judecătorul-delegat la oficiul registrului
comerţului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate încalcă accesul
liber la justiţie, din moment ce termenul de soluţionare a cererii de către
judecătorul delegat nu este cunoscut de părţi, iar termenul de recurs pentru
părţi curge de la data pronunţării hotărârii.
Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 49 din 4 februarie 1998, şi art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990: „(3)
Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii
pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al
actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru
orice alte persoane interesate.";
-Art. 60. -alin. (2) din Legea nr. 31/1990: „(2)
Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii
pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al
actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru
orice alte persoane interesate."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21
privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
I. Sub aspectul admisibilităţii excepţiei de
neconstituţionalitate, se observă că art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare
în registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 926 din 30 decembrie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 84/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din
17 mai 2010, prevede: „[...] competenţa de soluţionare a cererilor de
înregistrare în registrul comerţului şi, după caz, a altor cereri aflate în
competenţa de soluţionare a judecătorului delegat, pe o perioadă de maximum 4
luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe
de urgenţă, aparţine directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă
tribunal şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate de către directorul general
al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului".
In consecinţă, Curtea reţine că, în momentul de faţă,
atribuţiile judecătorului delegat au fost preluate de directorul oficiului
registrului comerţului, fără ca instituţia judecătorului delegat să fi fost,
expres sau implicit, desfiinţată. Din textul legal menţionat se înţelege că
numai pe o perioadă determinată competenţele judecătorului delegat au fost
preluate de către directorul oficiului registrului comerţului, urmând ca, în
viitor, potrivit art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
116/2009, activitatea de înregistrare în registrul comerţului să fie efectuată
de registratorii comerciali. Insă, până în momentul de faţă, nu a fost adoptată
o atare reglementare legală; implicit, Curtea reţine că aplicarea prevederilor
legale referitoare la competenţele judecătorului delegat a fost practic
suspendată. Având în vedere aspectele expuse mai sus, Curtea constată că aceste
dispoziţii sunt în vigoare, fiind doar suspendată aplicarea lor.
II. Dispoziţiile legale criticate nu au fost abrogate
prin art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009, care
prevăd că „(3) Impotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau
persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la
pronunţare pentru părţi şi de la data publicării rezoluţiei sau a actului
modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a
IV-a, pentru orice alte persoane interesate".
Această concluzie rezultă din cele constatate mai sus,
astfel încât dispoziţiile legale criticate sunt în vigoare, numai aplicarea
acestora este în mod temporar suspendată.
III. Curtea, prin Decizia nr. 1.173 din 11 decembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23
ianuarie 2008, a constatat constituţionalitatea art. 6 alin. (3) din Legea nr.
26/1990, stabilind că încheierile judecătorului-delegat privitoare la
înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt
supuse recursului în termen de 15 zile de la data pronunţării încheierii.
Curtea a reţinut că acestea reprezintă norme de
procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
legiuitorul are competenţa exclusivă să reglementeze procedura de judecată,
evident, cu respectarea şi a celorlalte prevederi sau principii din Legea
fundamentală.
Simpla împrejurare că termenul de recurs, în aceste
cazuri, curge de la data pronunţării încheierii judecătorului-delegat nu
conduce la concluzia că dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990
contravin accesului liber la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil,
deoarece părţile au cunoştinţă de termenul legal în care judecătorul-delegat
trebuie să pronunţe încheierea, şi anume 5 zile de la data îndeplinirii
cerinţelor prevăzute de lege, potrivit art. 40 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale. Totodată, dispoziţiile criticate dau expresie
principiului celerităţii soluţionării cererilor în această materie, în scopul
de a se asigura opozabilitatea menţiunilor în registrul comerţului faţă de
terţi.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Mutatis mutandis, Curtea
constată că cele arătate mai sus se aplică şi cu privire la critica de
neconstituţionalitate ce priveşte art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerţului şi art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie invocată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea
în dosarele nr. 1.731/54/2009 şi nr. 1.730/54/2009 ale Curţii de Apel Craiova -
Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Benke Karoly