DECIZIE   Nr. 728 din 24 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 pct. 3 si art. 299 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila si ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 593 din 7 august 2008

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Ninosu                               -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Ion Tiucă                                     - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 pct. 3 şi art. 299 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de George Adrian Tofan în Dosarul nr. 6.255/200/2007 al Tribunalului Buzău - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece, prin criticile formulate, autorul acesteia urmăreşte, în realitate, modificarea textului de lege criticat, operaţiune ce nu aparţine însă competenţei Curţii Constituţionale. In subsidiar, apreciază că prevederile art. 2 pct. 3 şi art. 299 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu contravin normelor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 19 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.255/200/2007, Tribunalul Buzău - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 pct. 3 şi art. 299 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de George Adrian Tofan într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale întrucât exclud posibilitatea ca recursul să fie judecat în toate cazurile de către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce este de natură să încalce dreptul părţilor la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, principiul egalităţii, principiul universalităţii, principiul statului de drept şi dreptul la apărare.

Tribunalul Buzău - Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 2.733 din 7 aprilie 2008, punctul său de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale atacate nu contravin Constituţiei şi nici Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 pct. 3 şi art. 299 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, modificate şi completate prin art. I pct. 2, respectiv pct. 45 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 25 iulie 2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă: „Tribunalul judecă: (...)

3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.";

-  Art. 299 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel."

Excepţia de neconstituţionalitate se întemeiază pe prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2) referitoare la apartenenţa la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, potrivit legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", art. 126 -„Instanţele judecătoreşti" şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) referitoare la principiile economiei de piaţă şi obligaţiile corespunzătoare ale statului român. De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică, în esenţă, modalitatea prin care legiuitorul a reglementat competenţa materială a instanţelor de judecată, considerând că astfel sunt încălcate dreptul părţilor la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, principiul egalităţii, principiul universalităţii, principiul statului de drept şi dreptul la apărare. In plus, autorul excepţiei apreciază că, „pentru o unitară aplicare a legii, recursul trebuie să fie judecat de către o instanţă naţională, în cazul nostru Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie".

Or, Curtea constată că asemenea susţineri, care vizează, practic, modificarea unor soluţii legislative în sensul dorit de autorul excepţiei, nu pot avea caracterul unor veritabile critici de neconstituţionalitate. Totodată, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai cu privire la constituţionalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

In plus, deşi autorul excepţiei menţionează ca obiect al acesteia şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Curtea constată că nu există formulate critici de neconstituţionalitate care să evidenţieze pretinsa relaţie de contrarietate dintre acest act normativ şi prevederile Constituţiei. Intrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate", rezultă că şi sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate are caracter inadmisibil.

In consecinţă, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 pct. 3 şi art. 299 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de George Adrian Tofan în Dosarul nr. 6.255/200/2007 al Tribunalului Buzău - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi