DECIZIE Nr.
726 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 538 din 16 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată din oficiu de
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 20.605/299/2007.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
810D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
„art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor", excepţie ridicată de Gogu Marius Valentin în Dosarul nr.
10.565/231/2007 al Judecătoriei Focşani.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a celor două cauze, având în vedere identitatea de
obiect a acestora.
Curtea, în temeiul art. 14 şi
al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr.
810D/2008 la Dosarul nr. 506D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 20.605/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat din oficiu Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32
alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor.
Prin Incheierea din 11 martie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 10.565/231/2007, Judecătoria Focşani a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
„art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor".
Excepţia a fost ridicată de Gogu Marius Valentin într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, invocată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţa
de judecată arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc competenţa materială a judecătoriei
pentru soluţionarea plângerilor contravenţionale, contravin prevederilor art.
52 alin. (1) şi (2) şi art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, deoarece
instituie o excepţie nepermisă de Legea fundamentală în ceea ce priveşte
controlul judecătoresc al actelor administrative. Prin Decizia nr. 349/2003,
Curtea Constituţională a calificat expres procesul-verbal de contravenţie ca
fiind „act administrativ de constatare". Ca atare, devin aplicabile
prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie în temeiul cărora competenţa
verificării legalităţii tuturor actelor administrative, cu excepţiile expres şi
limitativ stabilite de însuşi legiuitorul constituant, aparţine instanţei
specializate de contencios administrativ. Pe de altă parte, condiţiile şi
limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică se
stabilesc, conform art. 52 alin. (2) din Legea fundamentală, prin lege
organică. Or, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu are un astfel de caracter, o
ordonanţă de guvern simplă neputând reglementa în domeniul legilor organice. In
plus, art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - legea
organică în materie - nu enumera şi judecătoria ca instanţă competentă în
domeniul exercitării controlului de legalitate al tuturor actelor administrative,
cu excepţia celor expres prevăzute de Constituţie.
In Dosarul nr. 810D/2008, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 îngrădesc liberul acces la justiţie al petentului, prin
aceea că îl supun la cheltuieli ocazionate de deplasarea în altă localitate şi
favorizează în acelaşi timp agentul constatator, deoarece litigiul revine spre
soluţionare instanţei de judecată din raza sa teritorială. Arată, în acest
sens, că procedura de soluţionare a plângerilor contravenţionale este
calificată drept o procedură de contencios administrativ. Aplicându-se
prevederile art. 8 din Codul de procedură civilă - dreptul comun în materia
contenciosului administrativ sub aspectul competenţei teritoriale -, rezultă că
în astfel de cauze competenţa de judecată aparţine fie instanţei din capitala
ţării, fie celei de la reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.
Or, petentul din plângerea contravenţională nu beneficiază de acest drept, fiind afectate principiul egalităţii şi
liberul acces la justiţie.
Judecătoria Focşani, exprimându-şi
opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr.
810D/2008, apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art.
32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu îngrădesc accesul liber la
justiţie, „atât timp cât petentul a solicitat, conform precizărilor din
plângere, judecarea în lipsă".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt
constituţionale. Acestea nu aduc atingere dreptului persoanei vătămate de o
autoritate publică, prevăzut de art. 52 din Constituţie, şi nu contravin nici
prevederilor art. 126 alin. (6) din aceasta, în condiţiile în care alin. (2) al
aceluiaşi articol dispune că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti
şi a procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului,
care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale
de procedură. In plus, art. 34 din ordonanţa criticată prevede că „Hotărârea
judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în
termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului".
Totodată, textul de lege criticat nu poate fi disociat
de cel al art. 32 alin. (1) din ordonanţă, care a fost declarat
neconstituţional prin Decizia nr. 953/2006 a Curţii Constituţionale, fapt
pentru care se apreciază că dispoziţiile art. 32 alin. (2) nu corespund
exigenţelor de tehnică legislativă specifice normelor juridice, sub aspectul
accesibilităţii şi previzibilităţii acestora.
Menţionează, de asemenea, că nu este contrară
principiului egalităţii în faţa legii atribuirea către judecătoria locului
săvârşirii faptei a competenţei de soluţionare a plângerii împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii,
aceasta reprezentând o aplicare a principiului specialia
generalibus derogant, dar şi a prevederilor art.
126 alin. (2) din Constituţie. In plus, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
reglementează regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilă fiind
una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, iar nu procedura
contenciosului administrativ. Textul de lege criticat nu îngrădeşte nici
liberul acces la justiţie al persoanelor interesate, deoarece, pe de o parte,
acesta instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate
împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a
sancţiunii, iar pe de altă parte, hotărârea judecătorească prin care s-a
soluţionat plângerea contravenţională poate fi atacată cu recurs la secţia de
contencios administrativ a tribunalului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. In Dosarul nr. 810D/2008, Curtea
Constituţională a fost sesizată, prin încheiere, cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor", însă, din motivarea
autorului excepţiei, rezultă că obiectul acesteia se rezumă în realitate la
prevederile alin. (2) ale art. 32 din ordonanţa menţionată, care au următorul
cuprins: „(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată
judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16
alin. (1) referitoare la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 alin.
(1) care consacră liberul acces la justiţie, ale art. 52 alin. (1) şi (2)
referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art.
126 alin. (6) teza întâi privind garantarea controlului judecătoresc al actelor
administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate exercitat pe calea excepţiei de
neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale invocate
şi în prezenta cauză.
Prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007,
Curtea, respingând excepţia, a constatat, în esenţă, că textul de lege criticat
nu îngrădeşte dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedură privind
soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze
plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea
legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din
Constituţie, republicată, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor
judecătoreşti, exprimând chiar o aplicare a principiului specialia generalibus derogant. Prin
reglementarea criticată legiuitorul nu a înţeles să limiteze controlul
judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, ci să asigure
un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor
drepturi constituţionale, astfel că nu se poate pretinde încălcarea art. 126
alin. (6) din Constituţie.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile legale criticate creează o discriminare nejustificată, deoarece
plângerile împotriva anumitor acte administrative se soluţionează potrivit
Legii nr. 554/2004, iar împotriva altor acte administrative, potrivit
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 349 din
18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
780 din 6 noiembrie 2003, că persoana împotriva căreia s-a întocmit
procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusă în faţa unui verdict
definitiv de vinovăţie şi de răspundere, ci doar în faţa unui act administrativ
de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de
atac prevăzute de lege. S-a mai reţinut cu acelaşi prilej că, din punctul de
vedere al agentului constatator, această persoană este vinovată şi
responsabilă, iar procesul-verbal întocmit are, până la rămânerea lui
definitivă, caracterul unui act administrativ de constatare. Or, aceasta nu
poate duce la concluzia susţinută de autorul excepţiei că soluţionarea cauzelor
privind contestarea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei
contravenţii ar trebui să urmeze regulile procedurale specifice contenciosului
administrativ, reglementate prin Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
textului de lege atacat faţă de prevederile art. 52 alin. (1) şi (2) din Legea
fundamentală, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie
2007, că „normele constituţionale invocate conferă persoanei vătămate într-un
drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act
administrativ, dreptul de a se adresa instanţei pentru recunoaşterea dreptului
pretins sau a interesului legitim, însă în condiţiile şi în limitele stabilite
prin lege organică. Or, în cauza de faţă este criticată o ordonanţă a
Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, procedura
aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, şi nu
procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravenţional,
spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regăseşte printre cele
strict şi limitativ prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, în privinţa
cărora legiferarea are loc numai prin lege organică".
Având în vedere că în jurisprudenţa indicată Curtea
Constituţională a răspuns tuturor criticilor de neconstituţionalitate
formulate şi în prezenta cauză, se constată că atât soluţiile pronunţate prin
deciziile la care s-a făcut referire, cât şi considerentele ce au stat la baza
lor îşi păstrează valabilitatea si în această cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 20.605/299/2007 şi de Gogu Marius
Valentin în Dosarul nr. 10.565/231/2007 al Judecătoriei Focşani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi