DECIZIE Nr.
722 din 24 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 972 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Voicu Zdrenghea în Dosarul nr. 21.612/3/2005 (nr.
vechi 3.213/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 aprilie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 21.612/3/2005 (nr. vechi 3.213/2005), Tribunalul
Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată
de Voicu Zdrenghea în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei
acţiuni în evacuare.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit noilor reglementări procesual
civile, recursurile au reintrat în competenţa curţilor de apel, deşi instanţa
supremă de casaţiune şi singura în măsură să exercite controlul judiciar
referitor la conformitatea cu legea a hotărârilor instanţelor inferioare este
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, în aceste împrejurări, în vădită
contradicţie cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei,
se atribuie curţilor de apel competenţa de a asigura interpretarea unitară a
legii la nivel naţional, fără ca hotărârile pronunţate în recurs să aibă forţa
unei interpretări oficiale erga omnes.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
deoarece prin stabilirea tribunalului ca instanţă competentă să soluţioneze
apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă
instanţă nu se aduce atingere prevederilor art. 126 alin. (1) şi (3) din
Constituţie. De asemenea, actuala formulare a art. 2 pct. 2 din Codul de
procedură civilă a fost introdusă prin Legea nr. 219/2005, şi nu prin Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, aşa cum susţine autorul excepţiei, şi,
prin urmare, nu se poate concluziona că au fost încălcate dispoziţiile alin.
(2) ale art. 126 din acelaşi text constituţional invocat.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate sunt norme de procedură care stabilesc categoriile de hotărâri
judecătoreşti ce pot fi supuse apelului în cadrul procesului civil şi, pe cale
de consecinţă, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a
fost conferită prin instituirea unei anumite proceduri, nu constituie o
restrângere a exerciţiului unor drepturi, ci numai o modalitate eficientă de a
asigura liberul acces la justiţie.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile legale referitoare la stabilirea competenţei tribunalului
de a judeca, ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor
pronunţate de judecătorii în primă instanţă nu aduc atingere principiului
constituţional potrivit căruia justiţia se realizează prin Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
De asemenea, nu poate fi reţinută nici încălcarea art.
126 alin. (3) din Constituţie, întrucât Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi
va putea exercita atribuţia de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a
legii în condiţiile şi limitele prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Mai mult, dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Codul de procedură
civilă reprezintă norme de procedură a căror reglementare este, potrivit art.
126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa exclusivă a legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, cu
următorul conţinut:
„ Tribunalul judecă: [...]
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate
împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 126 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la realizarea justiţiei,
competenţa instanţelor judecătoreşti, precum şi la interpretarea şi aplicarea
unitară a legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă prevăd că
tribunalul judecă, ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva
hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
După cum se poate lesne observa, prevederile legale
criticate nu conţin nicio dispoziţie de natură a aduce atingere dispoziţiilor
constituţionale invocate. Astfel, din reglementarea dedusă controlului nu se
poate deduce ideea că tribunalul, competent să soluţioneze apelul, nu este o
instanţă judecătorească care să nu se înscrie pe linia exigenţelor dispuse în
art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, prin judecarea apelului
de către tribunal nu se eludează competenţa Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, recursul în
interesul legii fiind o instituţie care se deosebeşte fundamental de calea
ordinară de atac a recursului.
In sfârşit, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi
art. 129 din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de
judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate
numai în condiţiile stabilite de aceasta şi ca atare legiuitorul este suveran
în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând şi celelalte
principii şi dispoziţii constituţionale.
Curtea mai constată că dispoziţiile art. 2 pct. 2 din
Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de contencios
constituţional, prin Decizia nr. 129 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
295 din 3 aprilie 2006, potrivit căreia a fost respinsă ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia
menţionată îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Voicu Zdrenghea în Dosarul nr. 21.612/3/2005 (nr. vechi 3.213/2005) al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru