DECIZIE Nr. 72
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208, art. 209 si art. 210 din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 115 din 15 februarie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208, art. 209 şi art. 210 din Codul
penal, excepţie ridicată de Marcel Dascălu, Constantin Giurgiuveanu şi Gheorghe
Nechifor în Dosarul nr. 1.955/866/2008 al Judecătoriei Paşcani.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la
jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 1.955/866/2008 Judecătoria Paşcani a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208,
art. 209 şi art. 210 din Codul penal,
excepţie ridicată de Marcel Dascălu, Constantin
Giurgiuveanu şi Gheorghe Nechifor în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea
unei cauze penale în care autorii excepţiei au fost trimişi în judecată pentru
săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin
că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art.
16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale
art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, deoarece, spre deosebire de
infracţiunea prevăzută de art. 210 din Codul penal, dispoziţiile art. 208 şi
art. 209 din acelaşi cod nu permit, şi în cazul lor, aplicarea principiului
disponibilităţii.
Judecătoria Paşcani opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 208 - Furtul, art. 209 - Furtul calificat şi art.
210 - Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă din Codul penal.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa
legii şi ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 1.288 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 724 din 29 octombrie 2010, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi art.
209 din Codul penal, statuând că dispoziţiile art. 208 şi art. 209 din Codul
penal „nu încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din
Constituţie, dat fiind că, prin conţinutul lor, infracţiunile stabilite prin
prevederile legale menţionate se deosebesc de infracţiunile la care se referă
autorul excepţiei - infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare
la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor constituie
o cauză de înlăturare a răspunderii penale -, astfel că, neexistând identitate
de situaţii juridice, tratamentul juridic diferit nu constituie o
discriminare".
Totodată, „potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
competenţa şi procedura de judecată, deci şi procedura
plângerii prealabile, sunt stabilite de lege.
Instituirea acestei proceduri este determinată de raţiuni de politică penală şi
vizează cu precădere acele infracţiuni care prezintă un pericol social mai
ridicat şi pentru care se impune intervenţia fermă a statului, indiferent de
manifestarea explicită de voinţă a persoanei vătămate. O asemenea abordare nu
este de natură a afecta în vreun fel dreptul la apărare ori accesul liber la
justiţie, întrucât atât învinuitul/inculpatul, pe de o parte, cât şi persoana
vătămată, pe de altă parte, pot beneficia nestingherit de acestea.
In sfârşit, o eventuală modificare a textelor legale
criticate în sensul dorit de autor nu poate constitui obiectul unui control de
constituţionalitate, deoarece, potrivit art. 61 alin. (1) şi art. 115 din
Constituţie, doar autoritatea legiuitoare ordinară sau delegată o poate face,
Curţii, prin activitatea pe care o desfăşoară în exercitarea atribuţiilor
prevăzute de art. 146 din Legea fundamentală, nefiindu-i recunoscută, sau, mai
bine spus, fiindu-i interzis să se poziţioneze în postura de legiuitor pozitiv".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 210 din Codul penal, Curtea constată că nu sunt întrunite condiţiile art.
29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Astfel, potrivit prevederilor
legale indicate, instanţa de contencios constituţional decide asupra
neconstituţionalităţii unei dispoziţii care are legătură cu soluţionarea
cauzei. Or, în speţa dedusă judecăţii în faţa instanţei de drept comun sunt
incidente doar prevederile referitoare la infracţiunile prevăzute de art. 208
şi art. 209 din Codul penal, fapta incriminată de art. 210 din acelaşi cod
neavând relevanţă.
Prin urmare, Curtea urmează a respinge această excepţie
ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi art. 209 din
Codul penal, excepţie ridicată de Marcel Dascălu, Constantin Giurgiuveanu şi
Gheorghe Nechiforîn Dosarul nr. 1.955/866/2008 al Judecătoriei Paşcani.
2. Respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 210 din Codul penal,
excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru