DECIZIE   Nr. 72 din 18 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 180 din 21 martie 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu si Mihai Alexandru Ionescu in Dosarul nr. 2.872/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    La apelul nominal se prezinta autoarea exceptiei Gabriela Ionescu, personal si asistata de avocat, precum si ceilalti doi autori reprezentati prin acelasi avocat. De asemenea, a raspuns personal si asistata de avocat partea Mariana Roman si reprezentata partea Constantin Roman, lipsind Societatea Comerciala "Herastrau Nord" - S.A. si Primaria Municipiului Bucuresti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorilor exceptiei de neconstitutionalitate solicita admiterea acesteia, depunand note scrise in sustinerea pretentiilor formulate.
    Avocatul celorlalte parti considera exceptia ridicata ca fiind neintemeiata, aratand ca principiul bunei-credinte este un vechi principiu consacrat in dreptul romanesc, astfel incat textul de lege criticat nu contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie referitoare la principiul neretroactivitatii, intrucat textele de lege criticate consacra protectia dobanditorului de buna-credinta, justificata din ratiuni de echitate sociala, care reprezinta o exceptie de la regula "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis".

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 21 iunie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 2.872/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu si Mihai Alexandru Ionescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravine principiului neretroactivitatii prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat este evidenta intentia legiuitorului de a valida, cu efect retroactiv, actele juridice preexistente referitoare la imobilele preluate fara titlu valabil, in cazul in care se invoca buna-credinta, care, fiind prezumata, conform legii, transforma dovedirea relei-credinte a cumparatorului intr-o probatio diabolica. In acest caz, elementul psihologic - buna-credinta - este nu numai necesar, ci si suficient pentru a dobandi in mod valabil un drept real imobiliar de la un neproprietar.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind intemeiata. Se apreciaza ca, in absenta unei norme exprese, in vigoare la momentul incheierii actului juridic, nu se poate ignora faptul ca textul de lege criticat consacra in terminis situatia achizitorului de buna-credinta drept o exceptie de la regula "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", cu posibile implicatii asupra modalitatii de dobandire a dreptului de proprietate in materie imobiliara. Materializarea intentiei legiuitorului in acest sens conduce la incalcarea principiului neretroactivitatii.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca art. 46 alin. (2) nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, intrucat instituirea protectiei dobanditorului de buna-credinta este justificata de consideratiuni de echitate si utilitate sociala si constituie una dintre exceptiile de la principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis". In concluzie, exceptia de neconstitutionalitate este considerata ca fiind neintemeiata.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2), intrucat in jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca nu intra in competenta Curtii controlul aplicarii dispozitiilor unei legi sub raportul actiunii legilor in timp.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmatorul continut:
    - Art. 46 alin. (2): "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta."
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), conform carora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile."
    Examinand punctul de vedere al instantei si sustinerile autorilor exceptiei, Curtea constata ca, in realitate, critica de neconstitutionalitate are in vedere numai teza a doua a textului dedus controlului, care consacra validitatea actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate fara titlu valabil daca au fost incheiate cu buna-credinta, considerata a fi in contradictie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Cu privire la acest text de lege Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, respingand exceptia ca fiind neintemeiata.
    In motivarea solutiei adoptate au fost aduse o serie de argumente care isi pastreaza actualitatea si pertinenta, Curtea apreciind ca nu exista ratiuni suficiente care sa impuna reconsiderarea solutiei adoptate.
    Si cu acel prilej sustinerile autorilor au fost in sensul ca reglementarea criticata instituie post factum un criteriu de validitate pentru acte juridice incheiate anterior, criteriu inexistent la data incheierii, incalcand astfel principiul "tempus regit actum" si, prin aceasta, avand caracter retroactiv.
    Asadar, esentiala pentru calificarea reglementarii in cauza ca fiind retroactiva nu este sustinerea ca aceasta intelege sa isi extinda efectele pentru trecut, prin raportare la situatii juridice finalizate inainte de intrarea sa in vigoare, cat, mai ales, ca aduce un element novator, care nu se regasea in reglementarea anterioara.
    Intrucat exceptia de neconstitutionalitate nu constituie un scop in sine, ci are o finalitate pragmatica - constatarea neconstitutionalitatii unui text de lege -, invocarea, pe aceasta cale, a retroactivitatii unei prevederi legale care nu face decat sa reitereze o solutie adoptata si sub imperiul vechii reglementari este, evident, lipsita de interes.
    In considerarea acestor ratiuni, Curtea, avand a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate intemeiate pe o pretinsa retroactivitate a art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001, si-a motivat solutia adoptata pe conceptul de "caracter novator" al reglementarii criticate.
    In atare conditii, dispozitiile art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001, departe de a impune o alta solutie decat cea consacrata anterior intrarii sale in vigoare, nu au facut decat sa si-o insuseasca si sa o valideze din punct de vedere legal.
    Neaducand nici o modificare conditiilor de validitate existente la data incheierii actului juridic, fiind deci lipsita de caracter novator, reglementarea in cauza nu are caracter retroactiv.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu si Mihai Alexandru Ionescu in Dosarul nr. 2.872/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 februarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu