DECIZIE Nr.
719 din 17 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140 si
art. 155 din Legea invatamantului nr. 84/1995 si ale art. 61 din Legea nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 588 din 5 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140 şi
155 din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi ale art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic,
excepţie ridicată de Laurenţiu Modan în Dosarul nr. 35.638/2/2005 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VIIIl-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei, prin care solicită acordarea unui termen de
judecată deoarece este în imposibilitate de prezentare din cauza stării de
sănătate. Acesta a anexat la cerere un bilet de trimitere emis de un medic de
familie. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse
la dosar de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 156
alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea
nr. 47/1992, respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă deoarece aceasta vizează aspecte privind aplicarea legii de către
instanţa de judecată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia nr. 548 din 14 februarie 2008, pronunţată
în Dosarul nr. 35.638/2/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios
administrativ şi fiscal, admiţând recursul împotriva încheierii din 28
noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 35.638/2/2005, a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140 şi 155 din Legea învăţământului nr.
84/1995 şi ale art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Laurenţiu Modan în dosarul cu numărul
de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios
administrativ privind anularea unui ordin al ministrului educaţiei şi
cercetării privind neconfirmarea titlului didactic de profesor universitar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate sunt neconstituţionale întrucât Consiliul Naţional de Atestare a
Titlurilor şi Diplomelor Universitare îşi depăşeşte statutul de organ
consultativ, iar Ministerul Educaţiei şi Cercetării „uită deseori şă-şi mai
exercite controlul şi să-i cenzureze activitatea discreţionară". In aceste
condiţii, încălcând-se principiul autonomiei universitare, Ministerul Educaţiei
şi Cercetării a refuzat să îi acorde autorului excepţiei titlul de profesor
universitar, deşi dosarul său fusese validat de senatul universităţii la care
îşi desfăşoară activitatea în calitate de conferenţiar universitar.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale
invocate, iar ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinată
de modul de interpretare şi de aplicare a legii, aspecte care excedează
competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140 şi 155 din Legea
învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, şi ale art. 61 din Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997. Dispoziţiile art. 140 alin. (2)
din Legea învăţământului nr. 84/1995 au fost modificate prin Legea nr.
354/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30
iulie 2004.
Prin urmare, dispoziţiile
criticate din Legea nr. 84/1995 au în prezent următorul conţinut:
- Art. 13: „Autonomia
universitară este garantată.";
- Art. 92 alin. (3): „Autonomia
universitară se realizează, în principal, prin:
a) stabilirea structurii interne a instituţiei de
învăţământ superior, conform legii;
b) programarea, organizarea, desfăşurarea şi
perfecţionarea procesului de învăţământ; stabilirea planurilor de învăţământ şi
a programelor analitice în acord cu strategiile şi cu standardele naţionale ale
dezvoltării învăţământului superior; organizarea admiterii candidaţilor la
studii şi definirea criteriilor de evaluare a performanţelor academice şi
profesionale ale studenţilor;
c)proiectarea, organizarea şi stabilirea formelor de
învăţământ postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu;
stabilirea, împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi cu alte autorităţi
publice, agenţi economici, organizaţii profesionale şi patronale recunoscute la
nivel naţional, a domeniilor în care se utilizează diplomele şi certificatele
proprii emise;
d)selectarea şi promovarea personalului didactic ori
ale celorlalte categorii de personal angajat, precum şi stabilirea criteriilor
de apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice; acordarea titlurilor
didactice, ştiinţifice şi onorifice, în condiţiile legii;
e) organizarea cercetării ştiinţifice şi a
documentării; organizarea activităţilor de editare şi de tipărire; organizarea
activităţilor audiovizuale; stabilirea programelor de cooperare cu alte
instituţii de învăţământ superior şi de cercetare, din ţară şi din străinătate;
f) eligibilitatea tuturor organismelor de conducere
prin vot secret;
g) stabilirea necesităţii financiare şi materiale;
folosirea fondurilor şi gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale;
găsirea şi stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea şi
controlul serviciilor economico-gospodăreşti;
h) soluţionarea problemelor sociale ale
comunităţilor universitare; acordarea burselor de studiu şi de cercetare,
inclusiv a celor provenite din fonduri proprii;
i) organizarea de manifestări şi activităţi
ştiinţifice, culturale şi sportive;
j) înfiinţarea de fundaţii, conform legii;
stabilirea şi folosirea unor însemne şi simboluri proprii;
k) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar;
- Art. 140: „(1)
Ministerul Educaţiei Naţionale se organizează şi funcţionează potrivit legii.
Ministerul Educaţiei Naţionale, ca organ de specialitate, are răspunderea de a
elabora şi de a aplica politica educaţională, în conformitate cu art. 2.
Ministerul Educaţiei Naţionale are drept de iniţiativă şi de execuţie în
domeniul politicii financiare şi a resurselor umane din sfera educaţiei şi
colaborează cu alte ministere implicate în dezvoltarea învăţământului.
(2) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării constituie
structuri de experţi şi se sprijină pe organisme consultative, la nivel
naţional, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral: Consiliul
Naţional pentru Reformă a Invăţământului, Consiliul Naţional de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Consiliul Naţional
pentru Finanţarea Invăţământului Superior, Consiliul Naţional pentru Finanţarea
Invăţământului Preuniversitar, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din
Invăţământul Superior, Consiliul Naţional al Bibliotecilor, Consiliul Naţional
pentru Formare şi Educaţie Continuă, comisiile naţionale de specialitate pe
discipline şi structurile manageriale ale programelor de reformă. Componenţa
consiliilor şi regulamentele lor de funcţionare se aprobă prin ordin al
ministrului educaţiei şi cercetării. In exercitarea atribuţiilor sale,
Ministerul Educaţiei şi Cercetării consultă, după caz, societăţile ştiinţifice
naţionale ale cadrelor didactice, federaţiile sindicale reprezentative la nivel
de ramură, structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice
locale, ca parteneri sociali, şi organizaţiile studenţeşti şi de elevi,
recunoscute pe plan naţional.
(3)Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi
certificatelor universitare Ministerul Educaţiei Naţionale constituie Consiliul
Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
Membrii consiliului sunt profesori universitari, personalităţi de prestigiu
ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional sau internaţional.
Ei sunt selectaţi pe baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul
funcţionează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al
ministrului educaţiei naţionale.
(4)Consiliul Naţional al Rectorilor se constituie şi
funcţionează în baza statutului propriu.
(5)In subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale
funcţionează:
a)Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, ca institut
de cercetare şi dezvoltare care activează în domeniul inovării şi reformei
sistemului naţional de învăţământ;
b)Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar, ca
unitate autonomă cu personalitate juridică. Federaţia Sportului Şcolar şi
Universitar coordonează activitatea sportivă a asociaţiilor sportive şcolare şi
universitare. Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar se afiliază la
federaţiile internaţionale ale sportului şcolar, respectiv universitar.
Cluburile sportive şcolare şi universitare, înfiinţate conform prevederilor
art. 40 alin. (1), au personalitate juridică şi se pot afilia la federaţiile de
specialitate. Transferarea sportivilor din aceste cluburi se face în baza
reglementărilor federaţiilor de specialitate, potrivit regimului de transferuri aplicat celorlalte cluburi sportive.";
-Art. 155: „Ministerul
Educaţiei Naţionale are obligaţia de a asigura pregătirea şi perfecţionarea
personalului didactic din sistemul naţional de învăţământ şi stabileşte, prin
organisme de specialitate, standardele naţionale pentru atestarea calităţii de
cadru didactic."
Dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 128/1997 au
următorul conţinut:
- „Art. 61. - (1)
Concursul pentru ocuparea posturilor de conferenţiar universitar sau de
profesor universitar constă în verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute
de lege, prin analiza dosarului de înscriere la concurs, iar pentru cei care nu provin
din învăţământul superior, şi din susţinerea unei prelegeri publice, în faţa
studenţilor, în prezenţa comisiei de concurs. Tema prelegerii se stabileşte de
către comisie şi se anunţă candidatului cu 48 de ore înainte de susţinere.
(2)Comisia de concurs este formată din decanul
facultăţii sau un reprezentant al acestuia, membru în senatul universitar, în calitate
de preşedinte, din 4 membri, dintre care cel puţin 2 din afara instituţiei de
învăţământ superior respective. Comisia de concurs este alcătuită din
conferenţiari universitari şi din profesori universitari, pentru postul de
conferenţiar universitar, respectiv din profesori universitari, pentru postul
de profesor universitar. Comisia de concurs se aprobă de către senatul
universitar, la propunerea consiliului facultăţii.
(3)Aprecierea candidatului la concursul pentru
ocuparea postului didactic de conferenţiar universitar sau de profesor
universitar se face prin punctaj, în baza unei grile adaptate specificului
catedrei sau departamentului, aprobată de senatul universitar. Raportul
comisiei cuprinde evaluarea activităţii didactice şi a celei ştiinţifice a
candidatului, activitatea extradidactică în interesul învăţământului, precum şi
aprecierea asupra prelegerii publice.
(4)Preşedintele comisiei de concurs prezintă
raportul acesteia în consiliul facultăţii, nominalizând candidatul cu cele mai
bune performanţe. Consiliul facultăţii aprobă rezultatul concursului prin vot
nominal deschis.
(5) Hotărârea consiliului facultăţii se prezintă de
către decan sau de către un reprezentant al acestuia şi se supune de către
rector validării senatului universitar cu privire la respectarea criteriilor şi
a procedurii de concurs, care se pronunţa prin vot nominal deschis.
(6)Dosarul de concurs, împreună cu raportul comisiei
şi cu documentele însoţitoare, se înaintează Consiliului Naţional de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, care, pe baza analizei
acestora, se pronunţă prin vot nominal deschis, în termen de cel mult 90 de
zile. In cazul în care un conferenţiar universitar sau profesor universitar
susţine concurs pentru un post didactic în aceeaşi specialitate şi pentru
acelaşi titlu didactic, dobândit printr-un concurs anterior, nu mai este
necesară confirmarea de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
(7) In urma ordinului emis de către ministrul
învăţământului, numirea pe postul de conferenţiar universitar, respectiv de
profesor universitar, se face prin decizia rectorului, începând cu prima zi a
semestrului următor celui în care a avut loc validarea concursului în senatul
universitar."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 32 alin. (6) privind autonomia
universitară.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile de lege criticate reglementează, pe de o parte, atribuţiile
Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor
Universitare şi, pe de altă parte, condiţiile în care o persoană poate dobândi
titlul de profesor universitar.
Astfel, potrivit art. 32 alin. (6) din Constituţie,
autonomia universitară este garantată. Dispoziţiile art. 13 din Legea
învăţământului nr. 84/1995 reiterează prevederile constituţionale, având
acelaşi conţinut. Totodată, potrivit art. 89 din aceeaşi lege, autonomia
universitară constă în dreptul comunităţii universitare de a se conduce, de
a-şi exercita libertăţile academice fără niciun fel de ingerinţe ideologice,
politice sau religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi obligaţii
în concordanţă cu opţiunile şi orientările strategice naţionale ale dezvoltării
învăţământului superior, stabilite prin lege, iar, în conformitate cu art. 92
alin. (3) lit. d), autonomia universitară se realizează, în principal, şi prin
selectarea şi promovarea personalului didactic, prin stabilirea criteriilor de
apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice şi prin acordarea titlurilor didactice,
ştiinţifice şi onorifice, în condiţiile legii.
Curtea reţine că normele privind regulile de alegere a
organelor de conducere ale instituţiilor de învăţământ superior fac parte din
secţiunea a 7-a „Autonomia universitară" (art. 89-96) a cap. IX
„Invăţământul superior" din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi nu
contravin principiului constituţional al garantării autonomiei universitare,
ci, dimpotrivă, dau expresie acestuia.
Referitor la critica de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 128/1997, raportată la prevederile
constituţionale ale art. 32 alin. (6), Curtea constată că şi aceasta este
neîntemeiată deoarece stabilirea condiţiilor de desfăşurare a concursului
pentru ocuparea posturilor de conferenţiar universitar sau de profesor
universitar se face de către legiuitor, cu respectarea principiului autonomiei
universitare, dispoziţiile criticate necontinând norme contrare acestuia. In
acest sens, comisia de concurs,
formată din conferenţiari universitari, respectiv profesori universitari, se
aprobă de senatul universitar, la propunerea consiliului facultăţii. Totodată,
consiliul facultăţii aprobă rezultatul concursului prin vot nominal deschis,
iar hotărârea consiliului facultăţii se prezintă de către decan sau de către un
reprezentant al acestuia şi se supune de către rector validării senatului
universitar.
In ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei
potrivit cărora se încalcă principiul autonomiei universitare prin faptul că
Ministerul Educaţiei şi Cercetării a refuzat să îi acorde titlul de profesor
universitar, deşi dosarul său fusese validat de senatul universităţii la care
îşi desfăşoară activitatea în calitate de conferenţiar universitar, Curtea constată
că acestea nu pot fi primite întrucât vizează aspecte privind aplicarea legii
de instanţa de judecată, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140 şi 155 din Legea
învăţământului nr. 84/1995 şi ale art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind
Statutul cadrelor didactice, excepţie ridicată de Laurenţiu Modan în Dosarul
nr. 35.638/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean