Decizia Nr.715 din 20.11.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Vasile Făgeţan în Dosarul nr. 2.258/107/2016 al Tribunalului Alba - Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 438D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, sens în care precizează că prin criticile de neconstituţionalitate formulate este vizată, în realitate, o completare a textului de lege supus controlului de constituţionalitate, în sensul nerecunoaşterii dreptului de a fi ales pentru persoanele condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă, indiferent de pedeapsa aplicată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea nr. 354/CAF din februarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 2.258/107/2016, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.5. Excepţia a fost ridicată de Vasile Făgeţan într-o cauză având ca obiect anularea unui act emis de autorităţile administraţiei publice locale. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece persoanele condamnate, în cazul cărora sentinţa de condamnare nu cuprinde dispoziţii privind interzicerea dreptului de a fi ales, beneficiază de o situaţie privilegiată comparativ cu persoanele cărora, prin sentinţa penală, le-a fost impusă această interdicţie. Această situaţie este cu atât mai gravă cu cât, drept urmare a condamnării, acestea îşi pierd mandatul chiar dacă sunt condamnate la o pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea executării, aşa cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 393/2004. Consideră că a permite alegerea într-o funcţie publică a unei persoane condamnate, dar căreia nu i s-a interzis în mod direct dreptul de a fi ales, este contrară spiritului Constituţiei şi statului de drept. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 536 din 6 iulie 2016.7. Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte. Referitor la critica adusă prevederilor art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 în raport cu art. 16 din Constituţie, instanţa apreciază că excepţia este neîntemeiată, neexistând vreo contradicţie cu principiul egalităţii în drepturi sau cu reglementările art. 37 şi 1 din Constituţie.8. Analizând dispoziţiile constituţionale referitoare la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, instanţa reţine că norma constituţională a art. 16 alin. (3) face trimitere la „condiţiile legii" atunci când reglementează dreptul de a fi ales în cadrul autorităţilor publice locale. Acestei trimiteri generice îi este subsumată inclusiv dispoziţia prevăzută de art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 cu privire la persoanele cărora le este interzis dreptul de a fi alese. În acest sens, norma constituţională permite legiuitorului să stabilească conţinutul şi limitele dreptului cetăţeanului de a participa la alegerile locale, având în vedere scopul acestui drept, precum şi interesul general care trebuie protejat. Cauza de interdicţie de a fi ales se circumscrie marjei de apreciere a legiuitorului în această materie, fiind o măsură adecvată, necesară şi proporţională cu scopul legitim urmărit, respectiv înlăturarea posibilităţii persoanei condamnate printr-o hotărâre judecătorească definitivă de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice.9. În ceea ce priveşte cea de-a doua ipoteză vizată de reclamantul petent, cea prin care se apreciază că nu se respectă dispoziţiile constituţionale în situaţia în care unei persoane condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin care i s-a interzis dreptul de a fi ales i se permite a candida, instanţa apreciază întemeiată excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens, instanţa reţine aceleaşi argumente care au fost avute în vedere la pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 536 din 6 iulie 2016. Spre deosebire de aspectele avute în vedere la pronunţarea Deciziei nr. 536 din 6 iulie 2016, din cuprinsul art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 nu rezultă în mod expres o astfel de distincţie. Totuşi trebuie remarcat faptul că sancţiunea instituită prin dispoziţiile legale reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă de pedeapsa accesorie/complementară prevăzută în materie penală constând în interdicţia de a fi ales. Sub aspectul naturii juridice, suspendarea executării pedepsei este o instituţie complementară, menită să întregească posibilităţile pe care legea le dă instanţei judecătoreşti pentru realizarea individualizării pedepsei. Fiind consecinţa unei condamnări, aceasta îşi păstrează caracterul de măsură coercitivă penală, caracter care constă în obligaţia impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de încercare şi de a se abţine de la săvârşirea unei noi infracţiuni. Aşa fiind, suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei are caracterul juridic de mijloc de individualizare a executării pedepsei şi funcţionează ca o măsură judiciară (substitutiv de pedeapsă) de a cărei respectare depinde stingerea executării.10. În măsura în care se atribuie pedepsei funcţia de a influenţa asupra conştiinţei, mentalităţii şi conduitei viitoare a condamnatului, în aceeaşi măsură pedeapsa trebuie să corespundă cu gradul de receptivitate a acestuia faţă de influenţa educativă a pedepsei. Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt detaliate în cuprinsul art. 74 din Codul penal. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al obţinerii mandatului electiv, fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu are legitimitatea de a-şi începe activitatea.11. Prezumţia de nevinovăţie, de bună-credinţă şi de loialitate a acesteia au fost desfiinţate ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare a pedepsei, prin care i s-a interzis dreptul de a fi ales, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredinţa de către stat exerciţiul autorităţii publice, întrucât, prin condamnare, persoana pierde legitimitatea şi încetează a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii, creându-se astfel diferenţe de tratament juridic între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică şi, implicit, nu se asigură ocuparea unei funcţii publice în condiţii de egalitate pentru toţi cetăţenii, împrejurare care este de natură să nesocotească prevederile art. 16 alin. (1) şi (3) din Constituţie, cu atât mai mult cu cât aceste dispoziţii vizează persoane care ocupă funcţii reprezentative în stat şi care exercită prerogative de putere, persoane ale căror fapte de natură penală produc consecinţe grave asupra bunei funcţionări a autorităţilor publice, asupra actului decizional care priveşte interesul general al societăţii şi, nu în ultimul rând, asupra încrederii cetăţenilor în autoritatea şi prestigiul instituţiilor statului.12. Posibilitatea lăsată celor condamnaţi la pedepse prin care li se interzice dreptul de a fi aleşi, pedepse care sunt suspendate condiţionat sau sub supraveghere, de a participa la alegeri pentru autorităţile publice locale şi eventual de a exercita o funcţie de demnitate publică, cu toate drepturile şi responsabilităţile pe care exerciţiul autorităţii de stat le implică, contravine principiului supremaţiei Constituţiei şi al obligativităţii respectării legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, şi vulnerabilizează încrederea cetăţenilor în autorităţile statului.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia dreptului fundamental de a fi ales, spre exemplu, deciziile nr. 61 din 14 ianuarie 2010, nr. 419 din 26 martie 2009, nr. 246 din 4 mai 2016 şi nr. 289 din 11 mai 2016. În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 536 din 6 iulie 2016, invocată în susţinerea excepţiei, consideră că aceasta nu are aplicabilitate în cauză, întrucât se referă la modalitatea de executare a pedepsei privative de libertate (cu executare efectivă, respectiv cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere), ceea ce nu este cazul în prezenta speţă. În acest sens precizează că textul art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015, criticat de autorul excepţiei, vizează interzicerea dreptului de a fi ales, prin hotărâre judecătorească definitivă, fără a se referi la modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate de instanţă, similar reglementării care a format obiectul deciziei menţionate.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, care au următorul cuprins: „Nu pot fi aleşi: (...);b)persoanele care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), precum şi persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice."Prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, la care normele legale criticate fac trimitere, au următorul cuprins: „Nu pot alege: a)debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie;b)persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă."18. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate instituie o condiţie negativă în privinţa dreptului de a fi ales în funcţia de primar, consilier local şi consilier judeţean, care se referă la ineligibilitatea debililor sau alienaţilor mintal, persoanelor puse sub interdicţie, persoanelor cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, precum şi persoanelor cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, această din urmă categorie fiind cea vizată prin critica de neconstituţionalitate. Legea electorală privind aleşii locali instituie, aşadar, pentru persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales imposibilitatea să fie alese în funcţia de primar, consilier local şi consilier judeţean. 20. Examinând dispoziţiile din Legea fundamentală privind drepturile electorale, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 37 din Legea fundamentală privind dreptul de a fi ales, o persoană poate fi aleasă dacă are drept de vot şi dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (3) şi art. 40 alin. (3) din Constituţie. Aceste condiţii trebuie îndeplinite în mod cumulativ. 21. Astfel, dreptul de vot, reglementat prin art. 36 alin. (1) din Constituţie, este un drept exclusiv politic ce caracterizează, din acest punct de vedere, statutul juridic al cetăţeanului român. Pentru a beneficia de acest drept, cetăţeanul român trebuie să fi împlinit vârsta de 18 ani până în ziua alegerilor inclusiv. Alin. (2) al art. 36 din Legea fundamentală stabileşte că nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale. 22. Totodată, dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Constituţie stabilesc că funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, în timp ce dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Constituţie interzic judecătorilor Curţii Constituţionale, avocaţilor poporului, magistraţilor, membrilor activi ai armatei, poliţiştilor şi altor categorii de funcţionari publici, stabilite prin lege organică, să se asocieze în partide politice şi să fie alese. 23. În plus, conform normei constituţionale prevăzute de art. 37 alin. (2), candidaţii trebuie să îndeplinească, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României. 24. Din interpretarea coroborată a art. 16 alin. (3), art. 36 şi 37 din Constituţie, Curtea constată că, în cazul dreptului de a fi ales, dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Constituţie prevăd că pot fi aleşi doar cetăţenii care nu au fost condamnaţi prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale şi condiţionează acest drept de îndeplinirea condiţiilor prevăzute prin norma constituţională de la art. 16 alin. (3), care, la rândul său, face trimitere la „condiţiile legii" atunci când reglementează dreptul de a ocupa funcţii şi demnităţi publice, civile sau militare. Acestei trimiteri generice îi este subsumată inclusiv Legea nr. 115/2015, invocată în prezenta cauză. 25. Faţă de considerentele mai sus evocate, Curtea constată că dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la dreptul de a fi ales, întrucât, în contextul juridic analizat, normele legale criticate nu fac altceva decât să preia soluţia constituţională prevăzută de art. 37 alin. (1) coroborat cu art. 36 alin. (2) din Legea fundamentală, dând expresie prevederilor constituţionale antereferite în materia alegerilor în funcţiile publice din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale. 26. Totodată, Curtea precizează că norma constituţională consacrată de art. 37 alin. (1), cu trimitere expresă la art. 16 alin. (3) din Constituţie, care prevede printre condiţiile de ocupare a funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege, dă dreptul legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului cetăţeanului de a fi ales, având în vedere scopul acestui drept, precum şi interesul general care trebuie protejat. Interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în cazul persoanelor cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea acestui drept reprezintă o măsură adecvată, necesară şi proporţională cu scopul legitim urmărit, respectiv înlăturarea posibilităţii ocupării unor funcţii sau demnităţi publice elective de către persoane condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale. 27. În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 536 din 6 iulie 2016, invocată în susţinerea excepţiei, Curtea constată că aceasta nu are relevanţă în cauză. Cu acel prilej, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea unor prevederi legale care distingeau, în privinţa încetării mandatului alesului local, în funcţie de modalitatea de executare a pedepsei privative de libertate (cu executare efectivă, respectiv cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere). Astfel, Curtea a constatat că legiuitorul limita aplicabilitatea cauzei de încetare de drept a mandatului alesului local (primar, preşedinte de consiliu judeţean, consilier local şi consilier judeţean) la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, prin care se dispune executarea pedepsei. Pe această cale, legiuitorul excludea de la incidenţa normei ipoteza condamnării definitive a alesului local la o pedeapsă privativă de libertate pentru care instanţa dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Indirect, legea făcea distincţie în cadrul aceleaşi categorii de persoane - aleşi locali împotriva cărora a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, în funcţie de modalitatea de executare a pedepsei, această soluţie legislativă fiind constatată ca neconstituţională. 28. Or, în prezenta cauză, prevederile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 stabilesc că nu pot fi alese persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi alese în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, fără a distinge cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate de instanţa judecătorească. 29. În fine, Curtea precizează că, sub aspectul regimului juridic, condiţiile legale de alegere în funcţiile publice de primar, consilier local şi consilier judeţean sunt diferite de cauzele legale de încetare, înainte de termen, a mandatului de ales local şi, prin urmare, urmează a respinge critica de neconstituţionalitate formulată din această perspectivă. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Făgeţan în Dosarul nr. 2.258/107/2016 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi constată că prevederile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin