DECIZIE Nr.
712 din 24 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 970 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Banca Populară Română, prin lichidator judiciar
Societatea Comercială „Real Reorganizare, Administrare, Lichidare" -
S.R.L. din Bucureşti - Agenţia Tulcea, în Dosarul nr. 1.848/2006 al
Judecătoriei Tulcea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.848/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Banca Populară Română, prin
lichidator judiciar Societatea Comercială „Real Reorganizare, Administrare,
Lichidare" - S.R.L. din Bucureşti - Agenţia Tulcea, într-o cauză ce are ca
obiect suspendarea executării silite.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că alineatul 4 al art. 403 din Codul de
procedură civilă contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1),
(2) şi (3) şi ale art. 129, deoarece judecata se face fără citarea părţilor,
împiedicând creditorul să-şi facă apărările necesare şi permiţând debitorului
să tergiverseze executarea silită. De asemenea, se încalcă şi dreptul la apărare, deoarece hotărârea
prin care instanţa se pronunţă în astfel de cauze nu este supusă nici unei căi
de atac. In continuare, se arată că textul de lege criticat încalcă şi
prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Tulcea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Alineatul 4 al art. 403 a fost modificat prin pct. 71 din Legea nr. 219/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 609 din data de 14 iulie 2005.
Textul criticat are următorul conţinut: „In cazuri
urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin
încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la
soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Incheierea nu este supusă
nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din
valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile
în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă,
dacă este cazul."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă
încălcarea prevederilor constituţionale
ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie, ale
art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, precum şi ale art. 129
referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, autorul excepţiei invocă
şi încălcarea prevederilor art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 236 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006, a statuat că dispoziţiile art. 403
alin. 4 prevăd posibilitatea ca preşedintele instanţei să dispună, pe calea
ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării până la
soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de
procedură din dreptul comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o
măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin
întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Imprejurarea că împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus o asemenea
suspendare provizorie nu se poate promova nici o cale de atac nu este de natură
să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la
justiţie, la folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece
legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din
Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei
situaţii juridice, iar pe de altă parte, prevederile constituţionale nu
garantează folosirea tuturor căilor de atac.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
potrivit căreia dispoziţiile art. 403 alin. 4 contravin prevederilor art. 24
alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că prin Decizia nr. 8 din 10
ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, a statuat
că aceasta este neîntemeiată, având în vedere, pe de-o parte, urgenţa care
impune suspendarea provizorie a executării silite - urgenţă care nu îngăduie
întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii
instanţei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de
preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor
sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind
apărat prin instituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea obiectului cererii
sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauţiune menită să
acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a
executării silite.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Banca Populară Română, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real
Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. din Bucureşti - Agenţia
Tulcea, în Dosarul nr. 1.848/2006 al Judecătoriei Tulcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu