DECIZIE Nr.
712 din 17 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind
vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile
statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 568 din 28 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind
vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului
şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Apartamentul" - S.A. din Piteşti în Dosarul nr.
5.868/280/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei.
In acest sens, arată că
avocatul Marian Diaconescu, apărător al părţilor Ionel Florea şi Alexandra
Florea, a comunicat la dosar, prin fax, note scrise prin care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au intervenit elemente noi,
de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.868/280/2007, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă
destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor
economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Apartamentul" - S.A. din Piteşti într-o cauză civilă având ca
obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea autorului excepţiei de a
încheia un contract de vânzare-cumpărare, în temeiul art. 7 din Legea nr.
85/1992.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că
textul de lege criticat reglementează un transfer silit de proprietate care nu
respectă dispoziţiile constituţionale referitoare la expropriere, aducându-se
astfel atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie
privind garantarea dreptului de proprietate. Totodată, consideră că se încalcă
şi dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi
dispoziţiile art. 481 din Codul civil. In ceea ce priveşte preţul imobilului,
cuvenit titularului dreptului de proprietate pentru privarea de dreptul său,
menţionează cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul
că, „în absenţa unei compensaţii reparatorii, art. 1
din Protocolul nr. 1 nu ar asigura decât o protecţie
iluzorie şi ineficientă a dreptului de proprietate, în totală contradicţie cu
dispoziţiile Convenţiei".
Tribunalul Argeş - Secţia civilă reţine cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Arată că obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii
nr. 85/1992, este o obligaţie in rem, aşadar în considerarea obiectului, iar nu o obligaţie in personam, care ar fi avut în
considerare societatea comercială ce a luat naştere pe calea privatizării.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale. In acest
sens, arată că dispoziţiile criticate sunt conforme literei şi spiritului art.
44 din Constituţie, de vreme ce, potrivit alin. (1) teza a doua din acest
articol, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de
lege. Totodată, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 201/2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de
locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din
fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată ultima oară în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, având următorul cuprins: „Locuinţele
construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la
data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de
intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea
acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile
Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile
prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3,
titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie
1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital
de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa după această dată sau,
după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de
stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au
aparţinut societăţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrală sau
în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr.
112/1995.
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin.
1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de
vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor
face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi,
completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr.
93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe
ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a
Legii nr. 85/1992.
Art. 1 alin. 2 se
aplică în mod corespunzător.
Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care
nu sunt angajaţii unităţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi,
sunt cele destinate cazării personalului unităţilor economice sau bugetare
care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită
prezenţa, permanentă sau în caz de urgenţă, în cadrul unităţilor. Aceste
locuinţe nu se vând.
Unităţile economice sau bugetare pot să deţină şi să
construiască din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii
salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de
muncă. Modul de administrare şi eventuala înstrăinare a acestor locuinţe se vor
stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unităţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate
personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului
de Interne, nu se vând."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, referitoare la garantarea
dreptului de proprietate, ale art. 44 alin. (3) potrivit cărora nimeni nu poate
fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită de lege, cu
dreaptă şi prealabilă despăgubire, precum şi ale art. 1 paragraful 1 din
Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Totodată, critică prevederile art. 7 din Legea nr.
85/1992 şi prin raportare la dispoziţiile art. 481 din Codul civil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate
aceasta s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 113 din 19 februarie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, şi Decizia nr.
564 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, constatând netemeinicia criticilor
formulate.
Curtea a statuat că art. 7 din Legea nr. 85/1992
consacră o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să
cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în
vechiul sistem statal-juridic. Pe această bază, Curtea a apreciat că
dispoziţiile criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din
Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral.
Curtea a reţinut, în legătură cu invocarea încălcării art. 44 din Constituţie,
precum şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că, deşi în proprietatea
societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele
construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei,
a posibilităţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină
proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de
proprietate al persoanelor juridice respective.
In cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri
a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare
către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum
a statuat Curtea Constituţională - o obligaţie in
rem, instituită în considerarea obiectului
(locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o
obligaţie in personam, reglementată
în considerarea subiectului, societatea comercială ce a luat naştere pe calea
privatizării.
Curtea a constatat că textele de lege criticate nu
prevăd o expropriere şi nici o naţionalizare, ci o transmitere în proprietatea
deţinătorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi
terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpărare de la unităţile
economice sau bugetare de stat, nefiind încălcate prevederile art. 44 alin. (3)
din Constituţie.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste
decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Totodată, Curtea observă că
autorul excepţiei critică şi preţul de vânzare al locuinţelor, aspect ce nu
constituie o problemă de constituţionalitate, ci de opţiune legislativă.
Legiuitorul a înţeles să stabilească preţul de vânzare într-un cuantum care să
permită chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea
locuinţelor.
Curtea constată, de asemenea, că invocarea
dispoziţiilor art. 481 din Codul civil nu poate fi primită, deoarece controlul
constituţionalităţii textelor de lege criticate are loc numai prin raportare la
norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este
parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi
spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile
unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Apartamentul" - S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 5.868/280/2007
al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu