Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Bihor - Secţia I civilă în Dosarul nr. 3.830/111/2015 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 615D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile Alexandrina Lenuţa Ungur, Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 614 din 6 octombrie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 12 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.830/111/2015, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării silite privind sume încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale, formulate de Alexandrina Lenuţa Ungur împotriva Casei Judeţene de Pensii Bihor şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Bihor - Secţia I civilă critică sintagma „venit brut" pe an calendaristic din cuprinsul art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010, considerând că aceasta este contrară prevederilor art. 41 şi art. 53 din Constituţie „în condiţiile şi în măsura în care nu permite scăderea cheltuielilor deductibile ale unei întreprinderi individuale pentru stabilirea venitului efectiv realizat de contribuabilul asigurat obligatoriu prin efectul legii". Astfel, arată că suspendarea acordării pensiei persoanei pensionate anticipat care realizează un venit brut pe an calendaristic ce depăşeşte suma echivalentă cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat este o măsură justificată, cu un caracter adecvat şi necesar, dar, în măsura în care la stabilirea venitului brut al persoanei ce realizează venituri în calitate de membru al unei întreprinderi individuale nu se au în vedere în niciun fel cheltuielile deductibile necesare şi anterioare realizării acestui venit, măsura aplicată devine disproporţionată în raport cu obiectul urmărit.6. De asemenea, instanţa de judecată susţine că textul de lege criticat este neclar şi lipsit de previzibilitate, întrucât, deşi se face vorbire despre persoanele care realizează „în mod exclusiv un venit brut pe an calendaristic" echivalent cu cel puţin de patru ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale „în calitate de membru al unei întreprinderi individuale", nu reglementează niciun criteriu legal care să izvorască direct din lege şi care să ghideze judecătorul în delimitarea venitului brut al unei întreprinderi individuale de venitul brut realizat în mod exclusiv de membrul întreprinderii individuale, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.8. Guvernul, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 614 din 6 octombrie 2015, în sensul că textul de lege criticat stabileşte categoriile de persoane care sunt asigurate în mod obligatoriu în cadrul sistemului public de pensii, iar nu baza şi modalitatea de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, prevederi care sunt cuprinse în Codul fiscal, consideră că aspectele arătate de autorul excepţiei privesc probleme de interpretare şi aplicare a legii, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.9. Avocatul Poporului, făcând de asemenea trimitere la Decizia nr. 614 din 6 octombrie 2015, arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora: „(1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: [...]IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile următoare: [...]b)membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;".13. Tribunalul Bihor - Secţia I civilă susţine că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere următoarelor prevederi din Constituţie: art. 41 privind dreptul la muncă, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului prin coroborare cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate stabilesc unele dintre categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii în sistemul public de pensii. Esenţial în cazul persoanelor stabilite în temeiul art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010 este nivelul venitului brut pe an calendaristic, respectiv nivelul echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, obţinut în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e) menţionate în acelaşi text de lege. Perspectiva legiuitorului vizează, prin urmare, realizarea unui venit anual care justifică reţinerea contribuţiei de asigurări sociale, expresie a principiilor obligativităţii, contributivităţii şi al solidarităţii sociale pe care se întemeiază sistemul unitar de pensii public. Astfel, potrivit principiilor mai sus arătate, persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor. De asemenea, funcţionarea sistemului de asigurări publice de pensii se întemeiază pe contribuţiile datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. 15. Privite din această perspectivă, dispoziţiile textului de lege criticat nu produc niciun efect de natură să aducă atingere dreptului la muncă, neîmpiedicând exercitarea acestui drept. 16. Potrivit celor invocate de autorul excepţiei, însă, o eventuală consecinţă neconstituţională a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 ar rezulta ca urmare a coroborării acestui text de lege cu dispoziţiile Legii nr. 263/2010 referitoare la condiţiile de acordare a dreptului la pensie anticipată, respectiv dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. b), în care se prevede că „(1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [....] b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni." 17. Analizând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 coroborat cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din aceeaşi lege, Curtea, prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 8 aprilie 2013, a reţinut că suspendarea plăţii pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parţiale în cazul în care beneficiarul acesteia realizează venituri dintr-o activitate profesională este firească, având în vedere raţiunea pentru care a fost instituită pensia anticipată sau cea anticipată parţială. Faptul că o persoană care se angajează va avea un salariu cel puţin la nivelul salariului minim brut pe economie are drept consecinţă lipsirea de raţiune a acordării în continuare a pensiei anticipate sau a celei anticipate parţiale. Aceasta reprezintă chiar voinţa legiuitorului de a nu acorda pensie anticipată persoanelor angajate, care, în acest mod, îşi asigură resursele materiale necesare traiului. Pe de altă parte, angajarea unei persoane beneficiare a pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parţiale reprezintă un act de voinţă al acesteia în sensul că îşi poate asigura traiul fără a mai primi această pensie. Este lipsit de raţiune ca o persoană să poată cumula veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că a obţinut pensia anticipată. De altfel, plata pensiei anticipate sau a celei anticipate parţiale poate fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai realizează venituri. Totodată, potrivit art. 64 din Legea nr. 263/2010, la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă - din oficiu - în pensie pentru limită de vârstă. Prin urmare, Curtea a considerat că realizarea veniturilor din activităţile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010 nu mai justifică acordarea pensiei anticipate. 18. Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate consideră că soluţia Curţii este justificată, în măsura în care se apreciază că venitul brut la care se referă textul de lege criticat nu înglobează şi cheltuielile deductibile, întrucât, prin scăderea acestora, se poate ajunge la situaţia ca o persoană să nu realizeze niciun venit propriu de pe urma desfăşurării activităţilor, astfel că raţiunile suspendării acordării pensiei nu mai există. Curtea apreciază, însă, că premisa de la care pleacă autorul excepţiei este una eronată. Astfel, acesta consideră că suspendarea plăţii pensiei anticipate este justificată atât timp cât se obţin venituri din alte activităţi, dar nu şi atunci când, în urma desfăşurării acestor activităţi, nu rezultă niciun venit şi consideră că cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2013 nu au avut în vedere şi această din urmă ipoteză. Or, făcând această susţinere, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă omite că, potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cumulul pensiei cu alte venituri este permis doar pensionarilor pentru limită de vârstă, nevăzătorilor, pensionarilor de invaliditate gradul III, precum şi copiilor, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate şi copiilor, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b). Enumerarea conţinută de art. 118 din Legea nr. 263/2010 are un caracter limitativ. Prin urmare, printr-o interpretare per a contrario a dispoziţiilor acestui text de lege, rezultă că nu este permis cumulul şi celor pensionaţi anticipat, ori anticipat parţial, indiferent de venitul care s-ar obţine din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie. Altfel spus, potrivit Legii nr. 263/2010, cumularea pensiei anticipate ori anticipate parţiale cu venituri din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie este interzisă, raţiunea interzicerii acestui cumul fiind faptul că, aşa cum s-a reţinut mai sus, „angajarea unei persoane beneficiare a pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parţiale reprezintă un act de voinţă al acesteia în sensul că îşi poate asigura traiul fără a mai primi această pensie". Aşa fiind, Curtea apreciază că aspectele invocate de autorul excepţiei nu pun în discuţie elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, iar cele reţinute prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2013 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 19. Cât priveşte critica referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010, Curtea apreciază că aceasta este lipsită de temei şi indică, mai curând, probleme de aplicare a legii. Astfel, instanţa de judecată, interpretând în mod coroborat acest text de lege cu reglementările privind desfăşurarea activităţilor economice de către întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, poate determina venitul ce revine fiecărei persoane dintr-o întreprindere individuală ori întreprindere familială. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Bihor - Secţia I civilă în Dosarul nr. 3.830/111/2015 şi constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 noiembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea