DECIZIE Nr.
706 din 17 iunie 2008
privind exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 1-8 5 de la articolul unic pct. 19
(art. 53 pct. 5) din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii
societatilor comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si
Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor privatizari
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 593 din 7 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81-85 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 26/2004
privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale
aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea
Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, modificată şi
completată prin Legea nr. 442/2004, excepţie ridicată de Primăria Municipiului
Piatra Neamţ în Dosarul nr. 28.167/3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelului nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 ianuarie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 28.167/3/CA/2007, Tribunalul Bucureşti -
Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81~85 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele
măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în
portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor
Statului şi consolidarea unor privatizări, modificată şi completată prin Legea
nr. 442/2004, excepţie ridicată de Primăria
Municipiului Piatra Neamţ într-o cauză având ca obiect o acţiune în vederea
obligării emiterii unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
art. 81-85 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea
privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru
Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor
privatizări, modificată şi completată prin Legea nr. 442/2004, încalcă
dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi pe cele ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2)
din Constituţie, deoarece creează pentru Societatea Comercială „Rodipet" -
S.A. o situaţie dominantă pe piaţa difuzării presei prin concesionarea directă
a celor mai bune amplasamente destinate chioşcurilor pentru difuzarea presei,
încălcându-se astfel principiul concurenţei loiale. Se mai arată că instituirea
obligaţiei autorităţilor locale de concesionare directă contravine principiilor
autonomiei locale şi al
deconcentrării serviciilor publice, consacrate de art. 120 alin. (1) din
Constituţie. Prevederile criticate încalcă şi dispoziţiile art. 44 alin. (1)
teza întâi şi pe cele ale art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, deoarece
încalcă dreptul de dispoziţie al unităţii administrativ-teritoriale. In
motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale
în materie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din
Constituţie, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin
care s-a statuat că sunt neconstituţionale prevederile legale ce obligă
autorităţile publice să atribuie unor persoane juridice nominalizate bunurile
proprietate publică sau activităţile şi serviciile publice de interes local,
prin contract de concesiune. Mai apreciază că prevederile criticate contravin
şi dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie potrivit cărora concesionarea
se poate face în condiţiile legii organice, Legea nr. 442/2004 fiind o lege
ordinară. De asemenea, contravin şi dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a)
din Constituţie, întrucât statui are obligaţia stabilirii unui cadru
concurenţial, care să asigure concurenţa loială. Critica referitoare la
contrarietatea faţă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie este neîntemeiată,
deoarece principiul egalităţii este aplicabil cetăţenilor, iar nu persoanelor
juridice. Este neîntemeiată şi critica referitoare la încălcarea art. 44 din
Constituţie, pentru motivul că, referitor la domeniul proprietăţii private,
legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate privată. Cât priveşte critica referitoare
la încălcarea prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituţie, consideră că
acestea nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică
dispoziţiile art. 81-85 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele
măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în
portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor
Statului şi consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385
din 30 aprilie 2004. In realitate, aceste dispoziţii sunt cuprinse în Legea nr.
442/2004, pentru aprobarea ordonanţei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.005
din 1 noiembrie 2004, şi anume la articolul unic, punctul 19, având următorul
cuprins: „Articol unic. -
Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26
din 29 aprilie 2004 [...], cu următoarele modificări si completări:
19. După articolul 52 se
introduc articolele 53-55 cu următorul cuprins:
«Art. 53. - Ordonanţa Guvernului nr. 45/2004 [...] se
modifică si se completează astfel:
5. După articolul 8 se
introduc articolele 81-85 cu
următorul cuprins:
„Art. 81. - Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 219/1998 privind regimul
concesiunilor, terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a
statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale pe care sunt
amplasate puncte de vânzare ale Societăţii Comerciale «Rodipet» - S.A. Bucureşti, cu excepţia celor din
municipiul Bucureşti, se atribuie acesteia printr-un contract de concesiune, la
data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
Art. 82. - Concesiunea se face fără întocmirea unui studiu de oportunitate sau
a unui caiet de sarcini şi fără o formă de publicitate, prin negociere directă
între cedent şi societatea comercială, excepţie făcând situaţiile în care
planul de urbanism general, aprobat de autorităţile locale, impune schimbarea
locaţiei cu una identică ca suprafaţă şi aşezare comercială.
Art. 83. - Contractul de concesiune se încheie pe o durată de maximum 49 de
ani, cu prelungirea de drept pe o durată de 24 de ani şi 6 luni în situaţia în
care Societatea Comercială «Rodipet» - S.A. Bucureşti continuă exploatarea terenului concesionat pentru
realizarea scopului iniţial.
Art. 84. - Societatea Comercială «Rodipet» - S.A. Bucureşti beneficiază de atribuirea directă printr-un contract
de concesiune a terenurilor aflate în proprietatea publică sau privată a
statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia celor
din municipiul Bucureşti, pe care vor fi amplasate punctele de vânzare
realizate pentru îndeplinirea programului de investiţii asumat prin contractul
de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Art. 85. - Concesiunea, potrivit prezentei ordonanţe, are ca obiect exclusiv
utilizarea de către Societatea Comercială «Rodipet» - S.A. Bucureşti a terenurilor pentru
amplasarea punctelor de vânzare în scopul îndeplinirii obiectului de activitate
şi nu poate fi extinsă la alte activităţi."»"
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse la art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44
alin. (1) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 120
alin. (1) în partea referitoare la principiile autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice şi
art. 136 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea prin lege a
proprietăţii publice.
1. Critica referitoare la
încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie
Curtea constată că egalitatea este un drept fundamental
aplicabil persoanelor fizice, care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa
legii, fără privilegii şi fără discriminări, iar nu şi persoanelor juridice.
Persoanele juridice îşi pot exercita numai acele drepturi şi îşi pot asuma
acele obligaţii care decurg din capacitatea lor juridică, stabilită prin actul
normativ sau prin actul constitutiv de înfiinţare. Aşadar, exercitarea în mod
diferenţiat a drepturilor şi asumarea obligaţiilor persoanelor juridice concură
la realizarea funcţiilor statului şi la satisfacerea cerinţelor atât de diverse
ale societăţii umane.
2. Critica referitoare la
încălcarea art. 120 alin. (1) din Constituţie
Dispoziţiile art. 120 alin. (1) din Constituţie se
referă la principiul autonomiei locale şi la cel al deconcentrării serviciilor
publice în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile
administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în
afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Prin urmare, critica
examinată nu are relevanţă în cauză.
3. Critica referitoare la
încălcarea art. 44 alin. (1) teza întâi, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2)
lit. a) şi ale art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie
Curtea Constituţională constată că este neîntemeiată şi
susţinerea potrivit căreia textul criticat înlătură posibilitatea autorităţilor
publice de a dispune liber de bunurile aflate în proprietatea publică sau
privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile legii privind
regimul concesiunilor. In principiu, dreptul de proprietate publică este
garantat şi ocrotit prin lege, acesta însă nu are un caracter imuabil. Chiar în
privinţa concesiunii bunurilor proprietate publică, legiuitorul constituant a
prevăzut la art. 136 alin. (4) din Legea fundamentală că astfel de bunuri pot
fi concesionate în condiţiile legii organice. Dreptul de concesiune nu este un
intermediu de restrângere a dreptului de proprietate, ci el este o instituţie
juridică specifică de dare în exploatare a bunurilor statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale şi de intrare a lor în circuitul economic.
De asemenea, Curtea constată că măsura prevăzută de
textul criticat pentru neconstituţionalitate poate fi considerată ca fiind
menită să asigure „crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie" în domeniul difuzării publicaţiilor periodice,
fiind deci în consens cu dispoziţiile art. 135 alin.
(2) lit. a) din Constituţie. Pentru a organiza
economia României în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) al aceluiaşi
articol, pe baza principiului liberei iniţiative şi al liberei concurenţe,
menite să garanteze funcţionarea economiei de piaţă, statul român a elaborat,
la nivel legislativ, strategia de privatizare, care a fost iniţiată prin Legea
nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 98 din 8 august
1990. Este de reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind
unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în
portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor
Statului şi consolidarea unor privatizări se integrează coerent în strategia
naţională de privatizare. Examinând constituţionalitatea dispoziţiilor
criticate, Curtea Constituţională trebuie să ţină seama de faptul că economia
românească, în parte, este încă în fază de tranziţie către economia de piaţă.
De aceea nu se poate susţine că textul criticat încalcă principiile liberei
iniţiative şi al liberei concurenţe. Altminteri, ar însemna să se constate că
întregul proces de privatizare s-a derulat cu încălcarea Constituţiei. Insă
Curtea reţine că instanţele de judecată, prin care, în temeiul art. 126 din
Constituţie, se realizează justiţia, sunt competente să aprecieze dacă
dispoziţiile criticate mai sunt sau nu aplicabile în cauză, în raport cu
stadiul procesului de privatizare al Societăţii Comerciale „Rodipet" -
S.A.
Ca argument pentru soluţia de respingere a excepţiei,
mai arătăm că dreptul de dispoziţie al unităţilor administrativ-teritoriale
este reglementat la nivel legal, şi anume prin Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. De aceea, legiuitorul
ordinar poate ca, pentru salvgardarea unui interes public, să dispună, prin
lege, asupra condiţiilor de trecere a unor bunuri din domeniul public sau
privat al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul statului. In egală
măsură, legiuitorul îşi poate exercita prerogativa de exponent al suveranităţii
naţionale şi să reglementeze, în respectul Constituţiei, constituirea unor
drepturi reale în favoarea unor persoane juridice ce desfăşoară activităţi de
utilitate publică.
Faţă de aceste considerente expuse în limitele
sesizării de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia este nefondată,
urmând să o respingă ca atare.
In acelaşi sens s-a mai pronunţat Curtea
Constituţională, de exemplu prin Decizia nr. 434 din 15 aprilie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din
9 mai 2008.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 81-85 de la articolul unic pct. 19 (art. 53 pct. 5) din
Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea
privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru
Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului şi consolidarea unor
privatizări, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Piatra-Neamţ în Dosarul
nr. 28.167/CA//2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 17 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu