DECIZIE Nr.
700 din 17 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 570 din 29 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia
Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă
- procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Costel Onoriu şi Eugenia
Onoriu în Dosarul nr. 44.469/3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă soţul părţii Aurelia
Bulgac, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului părţii Aurelia Bulgac, care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi depune
concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, faţă de
jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, nu au intervenit
elemente noi, care să determine modificarea acesteia, astfel că solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 44.469/3/CA/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepţia a fost ridicată de Costel Onoriu şi Eugenia
Onoriu într-o cauză de contencios administrativ având
ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi dreptul la
un proces echitabil. Aceasta, deoarece, pe de o parte, ele „permit unei
instanţe judecătoreşti să se interfereze nejustificat peste atribuţiile puterii
executive (administrative)", în sensul că instanţa poate să suspende un
act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate. Cât priveşte
încălcarea dreptului la un proces echitabil, se arată că textul legal criticat
încalcă dreptul invocat, atât prin forma sa imprecisă şi imprevizibilă de
redactare, cât şi prin conţinut, în sensul că favorizează reclamantul, de a
cărui voinţă depinde în mod esenţial durata suspendării executării actului administrativ. Suspendarea operând
până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, se deschide calea unor
abuzuri, reclamantul având posibilitatea să prelungească procesul pe fond şi
apoi în recurs. Mai mult, în situaţia în care cererea în anulare a actului
administrativ este respinsă pe fond, se creează o situaţie inechitabilă faţă de
pârât şi se încalcă principiul egalităţii armelor, deoarece hotărârea de
suspendare a executării subzistă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă
a cauzei. Prin urmare, o hotărâre judecătorească dată cu privire la cererea de
suspendare, care vizează doar o „pipăire a fondului", ajunge prin prisma
urgenţei să prevaleze faţă de o hotărâre judecătorească care priveşte fondul
cauzei, vizează o judecată negrevată de urgenţă şi este susţinută pe deplin de
toate garanţiile dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal opinează în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale examinate,
acestea fiind conforme principiului separaţiei puterilor în stat şi dreptului
la un proces echitabil.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 sunt constituţionale. Principiul separaţiei puterilor în stat nu
înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului, ci,
dimpotrivă, pentru garantarea respectării drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti, precum şi a valorilor constituţionale, presupune existenţa unui
control reciproc, precum şi realizarea unui echilibru de forţe între acestea.
De asemenea, nu se poate reţine încălcarea dreptului la un proces echitabil,
garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea
Constituţională pronunţându-se în acest sens prin deciziile nr. 1.129/2007 şi
nr. 939/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul
nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
formulate în şedinţa de dezbateri, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154
din 7 decembrie 2004, dispoziţii modificate prin art. I
pct. 21 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi
completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Art.15 din Legea nr. 554/2004, intitulat
„Solicitarea suspendării prin acţiunea principală", prevede la alin. (1)
următoarele: „(1)
Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de
reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată
instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In
acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat,
până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare
se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată,
până la soluţionarea acţiunii în fond."
Autorii excepţiei apreciază că textul de lege criticat
contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul
separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 21 alin. (3) referitoare
la dreptul la un proces echitabil, drept invocat, prin coroborare cu art. 20
din Legea fundamentală, şi din prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele
considerente:
Dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 au mai fost examinate de Curtea Constituţională prin
raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală şi din prisma
unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezentă
cauză. De exemplu, prin Decizia nr. 1.129 din 27 noiembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 13 decembrie 2007, Curtea,
respingând excepţia, a reţinut următoarele: „Cererea de suspendare a actului
administrativ poate fi introdusă în cazuri bine justificate şi pentru
prevenirea unei pagube
iminente, iar instanţa are obligaţia de a soluţiona de urgenţă cererea, cu
citarea părţilor. Suspendarea actelor administrative reprezintă, aşadar, o
situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate.
(...) Mai mult, dispoziţiile de lege criticate nu împiedică, sub nicio formă,
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului
administrativ atacat poate fi dispusă de instanţa de judecată numai până la
soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei."
Aşa fiind, Curtea constată că soluţia şi considerentele
reţinute prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză, deoarece, sub aspectul susţinerilor referitoare la încălcarea dreptului
la un proces echitabil, în cauză nu au fost relevate elemente noi, care să
conducă la o modificare a jurisprudenţei în materie a Curţii.
In plus, în prezenta cauză este
invocat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1
alin. (4) din Constituţie, afirmându-se că atribuţia instanţei de judecată de a
supune controlului său un act administrativ, care se bucură de prezumţia de
legalitate, reprezintă o interferare în activitatea puterii executive
(administrative).
Curtea nu poate reţine o astfel de critică de
neconstituţionalitate. Contrar susţinerilor autorilor excepţiei, principiul
separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească
- presupune existenţa unui control reciproc între puterile statului sub
aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuţiilor lor specifice,
acesta fiind un mecanism specific statului de drept şi democratic pentru
evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului.
Principiul neagă opusul său, care este cel al unanimităţii, caracteristic
statului totalitar şi dictatorial. In acelaşi spirit, Constituţia consacră la
art. 52 dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, să obţină recunoaşterea
dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Costel Onoriu şi Eugenia Onoriu în Dosarul nr.
44.469/3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi