DECIZIE Nr. 70 din 5 martie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin.
(1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului,
cu modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 234 din 8 aprilie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei
Deputatilor si a Senatului, cu modificarile si completarile ulterioare,
exceptie ridicata de Elod Kincses in Dosarul nr. 5.569/2001 al Judecatoriei
Sectorului 5 Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 26 februarie 2002,
in prezenta partilor si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost
consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea a amanat pronuntarea, in
vederea depunerii de concluzii scrise de catre autorul exceptiei, pentru data
de 5 martie 2002.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 septembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
5.569/2001, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din
Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu
modificarile si completarile ulterioare. Exceptia a fost invocata de Elod
Kincses, reclamant in cadrul unui litigiu civil privind plata de daune morale
pentru prejudiciul cauzat acestuia de catre statul roman.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca
dispozitiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu modificarile si
completarile ulterioare, care prevad pentru candidatii la alegerile
parlamentare conditia de a avea numai cetatenia romana si domiciliul in tara,
sunt neconstitutionale fata de prevederile art. 16 alin. (3) din Constitutie.
Textul constitutional impune aceasta conditie numai pentru persoanele care
ocupa deja functii sau demnitati publice, iar nu si pentru candidati, acestia
avand posibilitatea, pana la data validarii mandatului, de a renunta la
cetatenia straina. Chiar daca s-ar accepta ca prevederile art. 35 din
Constitutie extind cerinta cetateniei romane exclusive si pentru candidatii la
alegerile parlamentare, autorul exceptiei apreciaza ca dispozitiile legale
criticate, restrangand dreptul fundamental de a fi ales, incalca prevederile
constitutionale ale art. 20 si, implicit, numeroase acte internationale. Se
invoca in acest sens prevederile art. 21 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, ale art. 2 pct. 1 si 2 si ale art. 5 pct. 2 din Pactul
international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ale
art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice,
prevederile art. 3 alin. 1 din Statutul Consiliului Europei, ale pct. 12 si ale
pct. 13.1 si 13.7 din Documentul final al Reuniunii de la Viena, precum si ale
pct. 5.7 si 5.9, ale pct. 6 tezele 1 si 2 si ale pct. 7.5 din Documentul
Reuniunii de la Copenhaga a Conferintei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E.
Autorul exceptiei afirma ca prin aceste dispozitii, ulterioare adoptarii
Constitutiei, prevederile art. 16 alin. (3) din Constitutie au fost implicit
modificate, in sensul eliminarii interdictiei pentru persoanele cu dubla
cetatenie de a candida si de a ocupa functii sau demnitati publice. Aceasta
modificare implicita a Constitutiei constituie o alta posibilitate, pe langa
modificarea expresa reglementata prin prevederile art. 146 si urmatoarele din
Legea fundamentala.
De asemenea, se invoca, pe de o parte, reglementarile constitutionale ale
altor state, care nu interzic sau chiar prevad expres posibilitatea de a
candida pentru persoanele cu dubla cetatenie, iar pe de alta parte, practica
autoritatilor romane care, in unele cazuri, au permis candidatura si chiar
ocuparea unor functii sau demnitati publice de catre persoane cu dubla
cetatenie.
In timpul sedintei de judecata, precum si in concluziile scrise, depuse la
dosarul Curtii Constitutionale, autorul exceptiei a reluat, in esenta, motivele
de neconstitutionalitate invocate in fata instantei de judecata, invocand in
plus prevederile art. 2 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului
si ale art. 2 pct. 1 si art. 25 lit. c) din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice. De asemenea, a mai aratat ca Documentul
Reuniunii de la Copenhaga a Conferintei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E. nu
este numai un document politic, ci si unul juridic, fiind inclus in tratatele
bilaterale incheiate de Romania cu Republica Federala Germania, Ungaria si
Ucraina. Admitand ca Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost adoptata
anterior Constitutiei, iar cele doua pacte invocate au fost, de asemenea,
ratificate de Romania inainte de adoptarea Constitutiei din 1991, autorul
exceptiei a considerat ca ar fi inadmisibil ca printr-o constitutie democratica
sa se restranga drepturi recunoscute prin acte normative adoptate in timpul
unui regim totalitar.
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, exprimandu-si opinia, considera ca
exceptia de neconstitutionalitate, desi admisibila, este neintemeiata, fara
insa a motiva aceasta sustinere.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate
este nefondata. In primul rand se apreciaza ca ocuparea unei functii sau
demnitati publice de catre o persoana cu dubla cetatenie nu contravine
prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (3), acestea fiind justificate
de natura si importanta acestor functii sau demnitati. De asemenea, sunt
invocate prevederile art. 50 din Constitutie privind fidelitatea fata de tara,
in cazul persoanelor cu dubla cetatenie care ar ocupa functii sau demnitati
publice, cumulul de fidelitati nefiind posibil. In ceea ce priveste argumentul
privind posibilitatea renuntarii la cetatenia straina pana la data validarii
mandatului, se apreciaza ca acesta "nu poate fi luat in considerare, o
asemenea situatie nefiind prevazuta in Constitutie sau de un alt act normativ".
In al doilea rand se considera ca dispozitiile legale criticate nu
contravin prevederilor din actele normative internationale invocate de autorul
exceptiei. Prevederile art. 21 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului
nu sunt incalcate, intrucat prin cuvintele "ale tarii sale" se
exprima "fidelitatea sacra fata de tara, care nu poate fi exercitata in
cumul cu o alta fidelitate, fata de o alta tara". Sunt invocate si
dispozitiile art. 29 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
precum si ale art. 19 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile
civile si politice, care reglementeaza limitarea exercitiului unor drepturi in
anumite imprejurari ce tin de apararea ordinii publice si a securitatii
nationale.
Cu privire la sustinerea autorului exceptiei privind modificarea implicita
a prevederilor art. 16 alin. (3) din Constitutie, se considera ca aceasta este
inadmisibila, intrucat se solicita Curtii Constitutionale sa declare o
dispozitie din Constitutie ca fiind contrara actelor internationale privind
drepturile omului. In sprijinul argumentelor sale Guvernul invoca si Decizia
Curtii Constitutionale nr. 226/2001, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001. Pentru toate aceste argumente
se solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12, si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a
Senatului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 164 din 16
iulie 1992, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii avand
urmatorul cuprins: "Nu pot candida persoanele care, la data depunerii
candidaturii, nu indeplinesc conditiile prevazute de art. 35 din Constitutie
pentru a fi alese."
Dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei in sustinerea
acesteia sunt urmatoarele:
- art. 11 alin. (1): "Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai
si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";
- art. 16 alin. (3): "Functiile si demnitatile publice, civile sau
militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si
domiciliul in tara.";
- art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale."
In sustinerea exceptiei autorul acesteia a invocat si urmatoarele
dispozitii din acte internationale:
- art. 2 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
"Fiecare persoana se poate prevala de toate drepturile si de toate
libertatile proclamate in prezenta Declaratie, fara nici un fel de deosebire de
rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie,
origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alta
imprejurare.";
- art. 21 pct. 1 si 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
"1. Orice persoana are dreptul sa participe la conducerea treburilor
publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.
2. Orice persoana are dreptul de acces, in conditii de egalitate, la
functiile publice ale tarii sale.";
- art. 2 pct. 1 si 2 din Pactul international cu privire la drepturile
economice, sociale si culturale: "1. Fiecare stat parte la prezentul Pact
se angajeaza sa actioneze, atat prin propriul sau efort, cat si prin asistenta
si cooperare internationala, in special pe plan economic si tehnic, folosind la
maximum resursele sale disponibile pentru ca exercitarea deplina a drepturilor
recunoscute in prezentul pact sa fie asigurata progresiv prin toate mijloacele
adecvate, inclusiv prin adoptarea de masuri legislative.
2. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa garanteze ca drepturile
enuntate in el vor fi exercitate fara nici o discriminare intemeiata pe rasa,
culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine
nationala sau sociala, avere, nastere sau pe orice alta imprejurare.";
- art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile
economice, sociale si culturale: "Nu se poate admite nici o restrictie sau
derogare de la drepturile fundamentale ale omului, recunoscute sau in vigoare
in orice tara in virtutea unor legi, conventii, regulamente sau cutume, sub pretextul
ca prezentul Pact nu recunoaste aceste drepturi sau le recunoaste intr-o masura
mai mica.";
- art. 2 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice: "Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa respecte si sa
garanteze tuturor indivizilor care se gasesc pe teritoriul lor si tin de
competenta lor drepturile recunoscute in prezentul Pact, fara nici o deosebire,
in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice
alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe
orice alta imprejurare.";
- art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice: "Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la
drepturile fundamentale ale omului, recunoscute sau in vigoare in orice stat
parte la prezentul Pact prin aplicarea legilor, conventiilor, regulamentelor
sau cutumelor, sub pretextul ca prezentul Pact nu recunoaste aceste drepturi
sau le recunoaste intr-o masura mai mica.";
- art. 25 lit. c) din Pactul international cu privire la drepturile civile
si politice: "Orice cetatean are dreptul si posibilitatea, fara nici una
din discriminarile la care se refera art. 2 si fara restrictii nerezonabile:
[...]
c) de a avea acces, in conditii generale de egalitate, la functiile publice
din tara sa.";
- art. 3 alin. 1 din Statutul Consiliului Europei, ratificat de Romania
prin Legea nr. 64/1993: "Fiecare membru al Consiliului Europei trebuie sa
accepte principiile statului de drept si principiul in virtutea caruia fiecare
persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si
libertatile fundamentale ale omului.";
- pct. 12, 13.1 si 13.7 din Documentul final al Reuniunii de la Viena si
pct. 5.7, 5.9, pct. 6 tezele 1 si 2 si pct. 7.5 din Documentul Reuniunii de la
Copenhaga a Conferintei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E., texte al caror
continut nu este publicat in traduceri oficiale.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata, in
primul rand, ca prevederile art. 2 pct. 1 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, ale art. 2 pct. 1 si ale art. 25 lit. c) din Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice, precum si argumentul
conform caruia Documentul Reuniunii de la Copenhaga este un document juridic,
datorita includerii sale in cuprinsul tratatelor bilaterale incheiate de
Romania cu Republica Federala Germania, Republica Ungara si Ucraina, au fost
invocate de catre autorul exceptiei pentru prima data in timpul sedintei de judecata
si, ulterior, in concluziile scrise. Avand in vedere ca aceste motive nu sunt
unele noi, ci reprezinta o dezvoltare a celor invocate in fata instantei de
judecata, Curtea urmeaza sa analizeze si aceste sustineri ale autorului
exceptiei.
Pe fond, autorul exceptiei de neconstitutionalitate invoca, pe de o parte,
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992
fata de prevederile art. 16 alin. (3) din Constitutie, pe motivul ca textul
constitutional prevede conditia cetateniei romane exclusive pentru persoanele
care ocupa functii sau demnitati publice, in timp ce dispozitiile legale extind
aceasta cerinta si pentru candidati, iar pe de alta parte, contrarietatea
dintre dispozitiile criticate si art. 20 din Constitutie, raportat la anumite
prevederi din actele internationale, pe motivul ca acestea din urma nu interzic
persoanelor cu dubla cetatenie sa ocupe functii sau demnitati publice.
I. In ceea ce priveste primul motiv de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca este neintemeiat. Potrivit prevederilor art. 35 alin. (1) din
Constitutie, "Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care
indeplinesc conditiile prevazute in articolul 16 alineatul (3), daca nu le este
interzisa asocierea in partide politice, potrivit articolului 37 alineatul
(3)". Din formularea acestui text constitutional rezulta ca aceste
conditii, ce privesc cetatenia romana exclusiva si domiciliul in tara, sunt
conditii de eligibilitate a unei persoane intr-o anumita functie sau demnitate
publica, iar nu conditii de compatibilitate. In cadrul procedurii electorale
verificarea respectarii acestor conditii se face la momentul depunerii
candidaturilor. Declaratia de acceptare a candidaturii reprezinta manifestarea
de vointa a persoanei de a-si exercita dreptul de a fi ales si, de aceea, la
acest moment trebuie verificata indeplinirea acestor conditii. De asemenea,
este necesara o perioada pana la data alegerilor si pentru a da posibilitatea
instantelor de a se pronunta asupra contestatiilor privind candidatii care se
considera ca nu indeplinesc conditiile constitutionale si legale pentru a fi
alesi. De altfel, cand legiuitorul constituant a dorit sa stabileasca o alta
data la care sa fie indeplinite anumite conditii, a prevazut prin alin. (2) al
art. 35 ca data alegerilor sa fie momentul cand trebuie indeplinita conditia de
varsta din partea unei persoane pentru a putea fi aleasa.
II. In ceea ce priveste cea de-a doua categorie de sustineri ale autorului
exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine ca prin Decizia nr. 226 din 3
iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 605 din
26 septembrie 2001, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 6 lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici,
cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie intemeiata, in esenta, pe
aceleasi argumente, iar prin Decizia nr. 350 din 19 decembrie 2001, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 117 din 13 februarie 2002, s-a
pronuntat asupra unei exceptii de neconstitutionalitate privind chiar
dispozitiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu modificarile si
completarile ulterioare, respingand-o.
In considerentele deciziilor mentionate Curtea a retinut ca Declaratia Universala
a Drepturilor Omului si Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice reglementeaza drepturile electorale, tinand seama de apartenenta
persoanei la un anumit stat. Astfel Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
atunci cand are in vedere accesul unei persoane la functiile publice, la art.
21 pct. 2, stabileste ca este vorba de functiile publice "ale tarii
sale". La fel Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice la art. 25 lit. c) prevede ca este vorba de dreptul persoanei "de
a avea acces [...] la functiile publice din tara sa". Pe de alta parte,
desi art. 2 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului stabileste ca
exercitiul drepturilor este aparat impotriva oricarei discriminari, totusi art.
29 pct. 2 prevede ca, "In exercitiul drepturilor si libertatilor sale,
fiecare persoana este supusa numai ingradirilor stabilite de lege, in scopul
exclusiv al asigurarii recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor
celorlalti, precum si in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei,
ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica". De
asemenea, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice la
art. 19 pct. 3 stabileste ca exercitiul drepturilor si libertatilor poate fi
supus unor limitari stabilite prin lege, care sunt necesare apararii
securitatii nationale si ordinii publice. Mai mult, prevederile art. 25 din
acelasi pact, referindu-se in mod expres la dreptul de a alege si de a fi ales,
precizeaza ca aceste drepturi trebuie sa fie exercitate "fara restrictii
nerezonabile", fapt ce implica posibilitatea unor restrictii privind
exercitarea acestor drepturi.
Rezulta de aici ca, pe de o parte, fiecare cetatean are dreptul de a fi
ales in organele de conducere ale tarii sale, iar, pe de alta parte, acest
drept poate fi supus anumitor restrictii rezonabile. Legiuitorul roman, avand
in vedere aceste prevederi, a stabilit, ca o astfel de restrictie, ca doar
persoanele care detin numai cetatenia romana si domiciliul in tara pot ocupa
functii sau demnitati publice. Prin aceleasi decizii Curtea a mai constatat ca
dispozitiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 dau astfel expresie
principiului constitutional al fidelitatii fata de tara, consacrat la art. 50
din Constitutie, fidelitate ce nu poate fi asigurata in cazul persoanelor cu
dubla cetatenie, fiind, de asemenea, justificate de prevederile art. 49 alin.
(1) din Constitutie privind apararea sigurantei nationale.
In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei ca prevederile art. 16
alin. (3) din Constitutie ar fi fost modificate implicit prin ratificarea
Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, a Pactului international cu
privire la drepturile civile si politice si a Pactului international cu privire
la drepturile economice, sociale si culturale, Curtea a constatat ca este
neintemeiata. Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost adoptata la
data de 10 decembrie 1948, conferindu-i-se forta juridica prin prevederile art.
20 alin. (1) din Constitutie, iar cele doua pacte au fost ratificate de Romania
la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. 212, publicat in Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, in consecinta neputandu-se sustine ca
aceste acte internationale au fost ratificate ulterior adoptarii Constitutiei,
modificand prevederile acesteia. Avand in vedere ca nu au intervenit elemente
noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele
si solutiile pronuntate in deciziile mentionate sunt pe deplin valabile si in
prezenta cauza.
In ceea ce priveste sustinerea ulterioara a autorului exceptiei, conform
careia ar fi inadmisibil ca prin adoptarea Constitutiei sa se restranga
exercitiul unor drepturi garantate anterior prin acte internationale, si
aceasta este neintemeiata, intrucat, dupa cum s-a aratat mai sus, actele
internationale invocate nu recunosc dreptul de a fi ales in mod absolut,
permitand anumite restrictii.
In alta ordine de idei Curtea retine ca sustinerea potrivit careia un act
normativ international ar putea modifica implicit prevederile constitutionale
este neintemeiata. Modificarea prevederilor constitutionale se realizeaza doar
prin procedura revizuirii Constitutiei, reglementata de dispozitiile art. 146
si urmatoarele. Prevederile art. 20 alin. (1) din Constitutie stabilesc o
modalitate de interpretare a dispozitiilor constitutionale privind drepturile
si libertatile cetatenilor in acord cu actele internationale, iar nu
preeminenta dreptului international asupra prevederilor constitutionale, in
cazul contrarietatii acestora. Pe de alta parte referirea din art. 20 alin. (2)
la "legile interne" trebuie inteleasa ca excluzand Constitutia.
Aceasta deoarece tratatele internationale sunt ratificate prin legi organice sau
ordinare, in functie de obiectul acestora, legile de ratificare a tratatelor
internationale prevaland asupra celorlalte legi interne de aceeasi natura. Ar
fi inadmisibil ca o lege de ratificare a unui tratat, adoptata in conformitate
cu regulile procedurale privind adoptarea legilor ordinare sau organice, sa
prevaleze asupra Constitutiei, suprematia acesteia in cadrul sistemului juridic
national fiind asigurata prin prevederile art. 51. De asemenea, pentru
revizuirea Constitutiei se prevede o procedura speciala, menita sa asigure o
mai mare stabilitate normelor constitutionale si o mai mare siguranta in
sistemul legislativ al tarii.
In final Curtea constata ca Documentul final al Reuniunii de la Viena si
Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferintei asupra dimensiunii umane a
C.S.C.E. nu sunt acte internationale ratificate de Romania si deci nu pot fi
luate in considerare in examinarea exceptiei de neconstitutionalitate. Chiar
daca in Tratatul dintre Romania si Republica Federala Germania privind
cooperarea prieteneasca si parteneriatul in Europa, ratificat prin Legea nr.
95/1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 237 din 24
septembrie 1992, in Tratatul de intelegere, cooperare si buna vecinatate dintre
Romania si Republica Ungara, ratificat prin Legea nr. 113/1996, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 250 din 16 octombrie 1996, si in
Tratatul cu privire la relatiile de buna vecinatate si cooperare dintre Romania
si Ucraina, ratificat prin Legea nr. 129/1997, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 157 din 16 iulie 1997, se fac referiri la Documentul
Reuniunii de la Copenhaga, acest lucru nu confera acestui din urma act un alt
caracter. Documentul ramane, in individualitatea sa, unul politic, la care
statele semnatare fac trimitere pentru a-si reafirma vointa politica ce a dus
la semnarea lui. Asa fiind, si aceasta sustinere urmeaza sa fie respinsa.
Nici invocarea Pactului international cu privire la drepturile economice,
sociale si culturale nu este relevanta, intrucat dreptul de a fi ales nu intra
in obiectul de reglementare al pactului. In ceea ce priveste textul art. 3
alin. 1 din Statutul Consiliului Europei, acesta nu se refera la exercitarea
dreptului de a fi ales de catre persoanele cu dubla cetatenie, si ca atare
dispozitiile legale criticate nu contravin acestuia.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin.
(1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului,
cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Elod Kincses
in Dosarul nr. 5.569/2001 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 martie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Vlad Mihai Cercel